Vartolomei Todeci, bardul cunoscut al Olteniei şi Munteniei: „Dumnezeu mi-a dat un dar şi eu nu am fost egoist!”

Vartolomei Todeci este acel bard pe care îţi doreşti să îl cunoşti: enciclopedie de poveşti şi legende, cunoscător al cântecului păstoresc pe care l-a creat, cu voce care tânguie şi te impresionează. „Iubesc munţii ăştia, Vaideeniul şi oamenii de aici”, îmi mărturiseşte bardul într-una din întâlnirile noastre. Puţini ştiu însă că ideea festivalului păstoresc „Învârtita Dorului” este chiar a lui, şi cântecul lui Ion Iscu, intitulat chiar „Învârtita Dorului”, a fost inspiraţia. Cântecele lui sunt cunoscute iubitorilor de folclor pentră că una dintre cântăreţele cele mai iubite, Lucreţia Ciobanu, le-a dat glas. A-l descoperi pe maestrul Todeci Vartolomei este ca şi cum ai privi într-un puţ fără fund. Necontenit vrei să descoperi mai mult şi mai mult din farmecul povestirilor lui… Şi eu am căzut sub vrajă…

„M-am născut la 15 mai 1933. Tata era păstor şi îl chema Todeci Constantin Gheorghe. Străbunii se trag din Ardeal. De unde se trag? După părinţii lui tata Tode care sunt din satul Dobra comuna Jinea, care în momentul de faţă ţine de Şugag. În 1945 s-a mutat de la Jina la Şugag. Mama lui tata se trage din neamul Sterca, care este din satul Cărpiniş, comuna Gârbova, care este lângă Jina. Bătrânii sunt veniţi aici după 1750. Tata lui mama se trage din comuna Tărtăria, Hunedoara, de aici şi numele Tărtăreanu. Mama lui mama se trage din satul Roman, comuna Săscior, Alba. Ei au fugit de persecuţiile ungureşti şi după răscoalele care au avut loc, precum cea a lui Horia, Cloşca şi Crişan. Am fost şase fraţi. Doi au murit mai de mici, sora mai mare a murit mai în urmă de cancer. Mai am o soră la Timişoara, a lucrat în industria lânii, cealaltă este bolnavă, este paralizată şi este aici în Vâlcea”, îşi începe povestirea vieţii bardul născut la Vaideeni.
Oile, tradiţiile şi cântecul au dus la crearea unui om devenit legendă pentru cântecele cunoscute cântate de cântăreţi la fel de cunoscuţi, precum Lucreţia Ciobanu, cu care a legat o prietenie trainică şi frumoasă. Copilăria a fost parte importantă a bardului cu fluier.
„Am avut o copilărie frumoasă. În afară de viaţa din sat, eu am iubit munţii. Tatăl meu avea oi, întordeauna mergeam la munte. Mie nu mi-a fost frică de pădure, lupi, de urşi, şi nu am avut necazuri. Mă duceam în Munţii Lotrului pentru că părinţii mei acolo mergeau, în Robu, în Dealul Negru, Voineşiţa, Poiana Vătafului, Turnurele, Bucegi, peste tot, iar caii urcau la vârf din cauza ţânâarilor ăia care îi muşcau şi femeile nu puteau urca şi mă trimiteau pe mine: „Dute după cai!”. Luam săculeţul cu mâncare şi mă urcam la Dobrunu într-un brad şi strigam la Bucur: „Bucureee!” să mă scape de câini, şi el mă chema: „Vino încoace!”. Acolo îmi făcea cocoloş, ei îi ziceau curcă, din brânză de burduf, învelită în mămăligă şi coaptă în cuptor. În Turnurele am stat cel mai mult, 14 ani, am făcut şi un cântec:
„Turnurele, munte drag, cu pădurea ta de fag,
Cu poieni şi cu izvoare, şi cu mândre căprioare,
În tine am copilărit, Turnurele, plai iubit.
Pe la stâna cea bătrână, mă plimba mama de mână,
Îmi cânta doinele dragi şi-adormeam pe flori de fagi.
Am fost pe vară la tine, ce-am găsit nu mi-a fost bine,
Prietenii nu mai sunt, s-au ascuns pe sub pământ.
Sora şi părinţii mei s-au ascuns sub flori de tei.
Te salut, pădure dragă, şi pe tine, fag frumos!
Al meu nume şi-al lor nume pe-a ta coajă scris a fost.
Rana ce ţi-am făcut ţie văd că s-a tămăduit,
Rana ce mi-au făcut mie, în inimă m-au topit,
Vreme vine, vreme trece, totul este trecător,
Numai muntele român rămâne pe pământ nemuritor.
Din copilărie am început să iubesc poezia şi cântecul. Fratele lui mama, Dumitru Vartolomei Tărtăreanu, este unul dintre cei mai cunocuţi poeţi populari. Deci se trage din neam. Tata cânta frumos din fluier, la fel şi fratele lui tata, iar mama cânta doine. Mama a fost o fire mai melancolică şi parcă o aud cântând şi acum.
Aici am terminat cinci clase. Mama nu vroia să mă mai dea la şcoală. Îi zicea lui tata: „Gheorghe, râde lumea de noi, care dintre neamul nostru s-au dus la şcoală? Noi ne ocupăm cu păstoritul!”. Iar tata i-a spus: „Mă, nu fi proastă! Îl duc în Bărăgan în vânturile alea şi îl omor pe copilul ăsta!”. S-a înfiinţat gimnaziul la Horezu, unde am făcut trei clase, după aceea am ajuns la Sibiu la Şcoala Normală Andrei Şaguna, apoi a urmat Facultatea de limba şi literatura română din Bucureşti. Am avut repartiţie pentru învăţământul superior, dar pe 5 noiembrie, m-au luat la armată, apoi pe 5 februarie am avut un accident nenorocit care m-a distrus. Mi-a distrus ochii de s-au desprins de retină. Din 5 februarie până în 23 noiembrie am fost prin trei spitale: în spitalul militar până în mai, după aceea în Cantacuzino vreo lună şi ceva de zile, apoi la Colţea, unde m-au operat a treia oară şi a reuşit operaţia la un ochi. În 98 mi s-a umflat ochiul şi a trebuit să mi-l extirpeze, eu nu am ochi. Pe ăstălalt l-am folosit până acum, dar mi-a atacat vederea. Sunt foarte necăjit că nu mai pot scrie noaptea. O mai scol pe biata femeie şi mai scrie ea.
Din clasa 1 de gimnaziu am început să scriu, cum ar fi acum clasa a VI-a. Am avut profesor la română pe dl. Bobei, din Bărbăteşti, dar preda la Horezu. Era cunoscut. M-a stimulat mult. „Sunt cioban şi sunt voinic, şi n-am treabă de nimic!!”, era o copilărie, dar era un început”, îmi mărturiseşte profesorul Vartolomei Todeci, crâmpeie din copilăria lui.
A cântat la fluier şi taragot. Nu a pierdut vremea după fete. S-a perfecţionat. Cu ansamblul Mioriţa, pe care l-a format, pe ţară a luat ani de-a rândul numai locul I, o singură dată a luat locul II.
Nume cunoscute ale folclorului românesc au venit la cunoscutul bard din Vaideeni să îi cânte cântecele:
„Am iubit cântecul şi poezia, şi am scris pentru nume cunoscute precum Lucreţia Ciobanu, pentru doinitorul Ion Radu, pentru Ana Balaci, Măgureanu, Margine căruia i-am dat cinci bucăţi, am scris pentru Bogdan Cioranu, Anamaria Iorga, Gheorghescu, Ţugulescu şi mulți, mulți alți artiști.
Lucreţia Ciobanu a venit la nişte nunţi aici, şi aşa ne-am cunoscut. Mi-a plăcut că nu cânta porno niciodată. Această femeie, Dumnezeu să o ierte, a respectat tradiţia şi era corectă. Când i-am dat un cântec, nu a umblat la el. „Cobor oile, cobor, Din Parâng în satul lor”, şi multe alte cântece foarte cunoscute iubitorilor de cântece păstoreşti.
„Munţilor cât veţi fi voi, vara cu ciobani şi oi”, este tot de la mine.
Mă bucur că Dumnezeu mi-a dat un dar şi eu nu am fost egoist. Dacă am putut, şi cât am putut, am dat la alţii. Eu am 12 copii care cântă. Câţiva sunt aici, în sat.
Cântecul „Hai Carpat”, mi-a oferit însă cea mai mare satisfacţie.
„Foaie verde de cicoare, Hai Carpat, Carpat, Mi-a şoptit un pui de vară, Să suim la munte iară. Printre codri şi izvoare, Hai Carpat, Carpat. Frunză verde şi-o răchită, Hai Carpat, Carpat. Potecuţa şerpuită Prin deşi codrii e pitită Numai de ciobani ştiută. Hai Carpat, Carpat. Trecem codrii şi poene, Hai Carpat, Carpat Dăm de ciobani vaideeni Cu oiţele pe plai, Cântând doine-n dulce grai, Hai Carpat, Carpat. Trâmbiţează în lumea mare, Hai Carpat, Carpat, Ţara mea nimeni n-o are Sub geană de munţi răsare Ca o fată-n sărbătoare”.
Prima dată l-a cântat formaţia de fluieraşi, apoi a fost preluat şi cântat de mai mulţi.
„Pare-mi-se ori se aude, Glas de fluier înspre munte. Da, se-aude, da, se-aude, Urcă oile la munte, C-o venit luna lui mai, urcă ciobănei pe plai, măndruliţa mea. Când eram odată tânăr, Îmi purtam chiolu pe umăr, pălăria pe-o ureche, Şi n-aveam pe munţi pereche, Când cântam cu fluiera de răsuna padina. Dar de când am bărânit, Greu mi-e drumul cotit. O să iau calul cu mine Să mă sui spre zări senine, Sus la Vârful Nedeiei, să văd turmele de miei. Să văd Munţii Lotrului unde-am ciobănit întâi. Şi-apoi să cobor spre sat, Cu sufletul împăcat. Şi să cânt printre brădui, Învârtita Dorului”.
Învârtita Dorului este un cântec ca o simfonie, creat în 1914-1915 de unul Ion Iscu şi care a murit în primul război mondial. Nu avea oi, avea boi şi cânta şi spunea la toată lumea: „Învăţaţi-o că eu mor pe front!”. Are 24 de părţi”, mai spune profesorul. Puţini ştiu însă că ideea festivalului păstoresc „Învârtita Dorului” este chiar a lui, şi cântecul lui Ion Iscu a fost inspiraţia.
Bardul din Vaideeni mai este cunoscut şi din apariţiile publicistice din reviste culturale, precum şi a apariţiei cărţilor: Comori, Plaiul Dorului, Poeţi păstori, Izvorul zânelor, Amintiri din al doilea Rărboi mondial – Ioan Roman Băeşu, Note şi amintiri, impresii din război ale sublocotenentului M.M. Ionescu, carte care va fi lansată chiar pe 25 iunie, la cea de-a 48-a ediție Învârtita Dorului, Vaideeni.
Todeci Vartolomei cu siguranţă este şi rămâne una dintre legendele cunoscute ale Vaideeniului.

Letiţia LAZĂR