Legenda Ghemăriţei, stimul pentru fetele din Vaideeni pentru a toarce lâna

Toate poveştile de la Vaideeni, în opinia marelui folclorist Todeci Vartolomei au un sâmbure de adevăr. Culese de la bătrânii satului, le-a adunat pe toate în cărţi publicate, sau altele pe cale de a fi publicate. Todeci Vartolomei este însăşi o poveste despre care vom scrie cât de curând. Povestea Ghemăriţei însă este cunoscută de mai toţi prin Vaideeni, dar în special de fetele tinere care urcă la munte.


Prin anul 1841-1842, din localitatea Zina din Ardeal au plecat 42 de băieţi şi o fată, pe numele ei Samoila Bogdănel, spre aceste locuri unde şi-au găsit o casă. “Tânăra s-a căsătorit cu popa Dincă din satul Urşani – Horezu. Acesta avea o cârciumă, şi acum are denumirea “La Dincă”. Samoila era foarte pricepută la toate, dar nu de puţine ori era văzută torcând lâna pe care o aduceau ciobanii din Vaideeni. De câte ori plecau la munte, se opreau să lase lâna. Samoila strângea multe gheme torcând, iar de atunci i s-a spus Ghemăriţa. A trecut vremea, iar femeia a îmbătrânit. Toţi ciobanii când treceau vara la munte spuneau apoi: Uite! Aici e Ghemăriţa! Fetelor, dacă nu coborâţi tot cu atâtea gheme câte face ea, vă opreşte aici. Se află şi un fag scorburos prin apropiere, locul este numit La Şipote. Se zice că acolo a fost înmormântată Ghemăriţa. Fetele de frica ei, că vor fi oprite acolo, lucrau cât mai mult. Povestea Ghemăriţei a devenit un stimul pentru fetele de la munte să toarcă cât mai mult”, ne spune nea Vicu Todeci.

Legenda mai spune că în fiecare toamnă, când coborau fetele de la munte, le ţinea calea o bătrână, inspăimântător de mare şi slabă, care le cântărea tortul de lână strâns în gheme. Fata care nu avea multe gheme era oprită acolo şi pusă să toarcă şi să depene firele din frunzele căzute din fagi. Legenda Ghemăriţei este povestită de părinţi şi în zilele de azi, când urcă la munte, iar când coboară spre sat, fetele mai mici trec cu sfială prin acel loc, de frica Ghemăriţei.

Letiţia Lazăr