Fotbalist, nu jucător de fotbal! Povestea lui Dorin Rădoi

Dorin Rădoi este, fără doar și poate, unul dintre produsele de soi ale fotbalului vâlcean. Ajuns acum la 45 de ani, Dorin nu s-a decis să pună ghetele în cui și joacă fotbal de plăcere, la Viitorul Voicești. Încă din vremea junioratului a atras atenția prin tehnica de invidiat, atitudinea din teren sau modul în care executa loviturile libere. A fost considerat urmașul “Profesorului” Iancu Carabageac, un alt fotbalist legendar pentru iubitorii sportului rege din Vâlcea. Viața de fotbalist a lui Rădoi poate oricând să fie subiectul unui film de succes sau a unui roman pe care microbiștii să-l citească pe nerăsuflate. Așa că suntem siguri că o să vă facă plăcere să savurați povestea lui Dorin Rădoi, de la maidanul din fața blocului și până în primul eșalonul României.

Teren cu porți din pietroaie, așa a început povestea

Microbiștii care fac parte din generația “cu cheia la gât” își amintesc că selecția pentru grupele de juniori la fotbal nu se făcea pe vremuri pe facebook și nici prin anunțuri televizate, și că copiii talentați aveau o șansă în plus pentru că părinții lor nu erau nevoiți să plătească cotizații. Selecția se făcea de către antrenori pe teren, adică pe marginea terenurilor improvizate în apropierea blocurilor sau în curtea școlilor, la orele de educație fizică și sport. Așa a fost atras la fotbal și Dorin.
“Aveam 6 sau 7 ani, jucam fotbal și tenis cu piciorul în spatele blocului 127 de pe Strada Matei Basarab. Eram cu Gabi Henning, cu Florin Ștefan și am văzut un om cu mustață și un pic de chelie care scria ceva pe un caiet. A venit apoi la mine și m-a întrebat dacă nu vreau să mă înscriu la fotbal. Așa am început. Domnul cu mustață era antrenorul Drăguțescu, primul meu tehnician”, ne-a povestit Dorin. În scurt timp a fost preluat de un antrenor care a descoperit și șlefuit mulți fotbaliști, profesorul Emil Ciulei, cel care l-a antrenat pe Dorin până la terminarea junioratului. Prima echipă la care a evoluat ca senior a fost Peco Râmnicu Vâlcea, într-un lot din care mai făceau parte Mocioacă, Giuran, Baștocle sau frații Bolovăneanu. Acolo a câștigat și primii săi bani din fotbal.

Cum a ajuns în primul eșalon

Dorin Rădoi reușea să iasă în evidență la fiecare meci și a făcut rapid saltul spre fotbalul mare. La recomandarea lui Țețe Vlădoi a mers în probe la Unirea Alba Iulia, i-a convins pe oficialii ardeleni și a semnat un contract pe două sezoane. De altfel, la echipa din Orașul Unirii a fost de-a lungul timpului o adevărată colonie de fotbaliști vâlceni, printre care Zgripcea, Luci Giurcă, Dogaru, Tomescu, Vlădoi sau Angheluș. Până la primul eșalon a mai fost de făcut un simplu pas: “Am avut un meci amical cu Extensiv Craiova. Ei erau ca și promovați în Divizia A. Am avut o zi excelentă, mi-a ieșit tot. Apoi am plecat în vacanță și m-a sunat cineva din conducerea de la Craiova. Mi-a spus să mă prezint la Băile Herculane unde era în cantonament Extensiv. Și la ei am rămas”.

Cum a ratat transferul la Steaua. Cum a ajuns în locul lui alt Rădoi (Mirel)

Tot după un meci amical, Dorin Rădoi a fost ofertat de Steaua București, club care era condus de Viorel Păunescu și antrenat de Victor Pițurcă. A avut un ghinion teribil și în locul lui a ajuns în Ghencea Mirel Rădoi, colegul său de la Extensiv. Interesant este că Dorin și Mirel erau buni prieteni și colegi de cameră.
“Lumea spunea că suntem frați, dar a fost o coincidență că aveam un nume identic de familie. El a venit de la Mehedinți și a stat cu mine în apartament, să se acomodeze mai repede”, își amintește Dorin.
“Am avut un meci amical cu Steaua, din nou mi-a ieșt bine, țin minte că i-am făcut “elasticul brazilian” lui Baciu care era căpitanul Stelei. După meci, la vestiar, a venit la mine Victor Pițurcă și mi-a spus că mă transferă la Steaua. Plecase de la ei Laurențiu Roșu, la Numancia și aveau mare nevoie de un mijlocaș-stânga. Normal că m-am bucurat, putea să fie rampa de lansare spre un contract în străinătate, pentru echipa națională…. M-au chemat să semnez, am ajuns în cantonamentul Stelei dar Păunescu era plecat pentru trei zile. Pițurcă mi-a spus că mă pot întoarce acasă sau pot să stau să fac o mișcare. Normal că am ales să rămân… Apoi m-a întrebat dacă vreau să intru și la un meci amical cu o echipă Under 19. Din nou am zic că da, abia așteptam. Și m-am accidentat, glezna și ligamente… Dacă gândeam cu capul, nu cu inima… Pițurcă nu a vrut să mai dea banii pe mine, a zis că nu se dau bani pentru un fotbalist accidentat. Și Cârțu care era antrenor la Extensiv le-a spus celor de la Steaua să-l ia pe Mirel Rădoi în locul meu”, își amintește Dorin.

Din ghinion în ghinion. La un pas de Liga Campionilor cu Sheriff Tiraspol

Dorin a strâns din dinți și și-a revenit după accidentare. A făcut un nou sezon excelent pentru Extensiv, formație care retrogradase în Divizia B. A primit premiul pentru cel mai bun fotbalist al eșalonului secund într-o ceremonie condusă de Helmut Duckadam și de Teoharie Coca-Cosma. Și ofertele au început din nou să curgă. A intrat la mijlocul unor interese de la Extensiv și transferurile la Rapid București sau Astra Ploiești au picat și ele.
“Într-o zi m-a sunat Sorin Cârțu și mi-a spus să-mi fac bagajele că plec la Rapid. Apoi m-a sunat să stau liniștit că George Copos e zgârcit și nu vrea să dea banii care se cereau pe mine. Și la Astra puteam ajunge înainte de propunerea de la Steaua. Am avut meci cu ei. Am fost cazați la hotel în Ploiești în centru și eram în cameră. A venit la mine Romeo Pașcu. M-am plimbat cu el în lift câteva etaje și m-a întrebat dacă vreau să mă transfer la Astra. Am acceptat, normal. Acum vă spun sincer, eu am simțit că era ceva ciudat cu meciul acela… Sorin Cârțu mi-a spus că nu voi intra pe teren, să nu mă accidentez. La pauză s-a întâmplat ceva și a venit nervos, a trântit ușa. A zis să intru, am intrat și am dat pasă de gol. Până la urmă ne-au bătut cu 2-1 și au scăpat de retrogradare. În autocar m-a chemat și mi-a spus că nu mai plec la Astra, că nu mă mai lasă, că sunt neserioși”, povestește Dorin.
Și mai dureros a fost când a ratat transferul la Sheriff Tiraspol, echipă care juca în Liga Campionilor: “Cred că ratarea transferului la Tiraspol m-a marcat cel mai mult, mai mult ca episodul cu Steaua. Erau în cantonament în Cipru, m-am dus, am ajuns la un hotel senzațional la 100 de metri de mare. Juca la ei și Sorin Botiș fost fotbalist UTA și prin Ungaria. Ne-am împrietenit repede și am dat drumul la treabă. Am avut meci amical cu Zalaegerseg, prima ligă din Ungaria. În primele 15 min am luat mingea, am driblat în careu, am scos penalti. A doua zi am vorbit cu antrenorul de la Sheriff care era din Ucraina. Mi-a spus că mă vrea, m-a sunat și impresarul Florin Iacob, mi-a zis că s-au înțeles. Mi-au făcut ofertă bună, luam mulți bani, urma să joc în Champions League. A doua zi mă pomenesc cu telefon de la Cârțu. Mi-a spus că mă întorc la Craiova că nu s-au înțeles la bani. Mi-a căzut cerul în cap. Acum dacă mă gândesc bine trebuia să nu plec, să le forțez mâna… La Craiova după episodul Sheriff am constatat că lucrurile au luat-o prost. M-au vrut și cei de la Zimbrul Chișinău, am ajuns acolo, era antrenor Gabriel Stan. La un moment dat, țin minte, că m-a pus să dau de la jumătatea terenului în poarta goală 10 mingi, să cadă în poartă. Am marcat 9 din 10 ceea ce era foarte greu. A picat și acel transfer, au cerut prea mult cei de la Extensiv”.

Din cauza ramadanului nu a ajuns la Gazientepspor

Credeați că s-au oprit ghinioanele? Ei bine, nu. O altă întâmplare de film artistic l-a oprit pe Dorin să joace în prima ligă din Turcia. “Până la urmă am reușit să fiu declarat liber de contract, cu ajutorul unui impresar cu care am și semnat. Mi-a găsit și echipă, la Gazientepspor în Turcia unde antrena Gigi Mulțescu. Am fost acolo, am participat la antrenamente, am bătut palma. M-am întors în România cu Mulțescu, peste câteva zile și urma să mă întorc cu el și să rămân, campionatul era în desfășurare. Am rămas la București, mi-am chemat și soția care era însărcinată, urma să o iau și pe ea în Turcia. Echipa luase bătaie, am asistat la un meci în zilele în care am fost acolo.
Apoi luni dimineață, ce să crezi, mă sună impresarul și-mi spune că transferul a căzut pentru că nea Gigi a demisionat, a avut o ceartă după meci cu cei din conducere. Că el nu poate antrena jucători care respectă ramadanul, adică post negru. A doua zi a apărut știrea că Mulțescu a plecat de la Gaziantep”.

Acasă la Rarora

Dorin a jucat și pentru Rarora Râmnicu Vâlcea, echipa patronată de celebrul Boby Marin: “La Rarora am ajuns printr-o conjunctură. Începuseră campionatele peste tot, era pauză doar la Divizia C. M-am dus pe la mama la Vâlcea și m-am întâlnit cu Marin Nicolae (Boby) și din vorba în vorbă mi-a zis hai la Rarora. Îți dai seama, nu prea îmi doream să trec de la Divizia A la C. dar fiind fără echipă, plus condițiile financiare bune am acceptat. La Rarora m-am simțit foarte bine”.

“Dănuț Lupu, un artist”

Dorin Rădoi a jucat împotriva multor fotbaliști cu nume în România, dar unul l-a impresionat: “Cred că cel mai puternic adversar pe care l-am avut în teren a fost Dănuț Lupu, un artist. Îmi amintesc de un meci în Giulești, am dat gol din lovitură liberă și o pasă de gol. L-am driblat pe Lupu de câteva ori, m-a driblat și el. Era o stâncă, trebuia să te sui pe el cu scara să poți să-l oprești. Nu știai unde dă pasă pentru că pasa cu exteriorul, nici nu se uita. În duelurile de unu la unu era imbatabil. Eu cred că a fost între primii 20 de fotbaliști din România ca și calitate. Diferența dintre fotbalul de atunci și cel de acum este uriașă. Erau foarte mulți fotbaliști care driblau, dădeau pase filtrante. Acum, dacă mă uit la un meci-două. Sunt mulți jucători care ajung conjunctural prin Liga 1”.

“Mă retrag la 60 de ani”

Dorin nu se gândește la retragere, vrea să joace fotbal de plăcere încă mulți ani de acum înainte: “Mă retrag la 60 de ani dacă mai sunt pe aici. Nu știu dacă o să fiu antrenor, deși am abvut de unde să învăț, am lucrat cu Săndoi, Cârțu, Hizo, Ungureanu, Ilie Stan, Ciobotariu, Mitică Teleșpan, Ionel Gane, Costel Gaiță. Erik Lincar sau Romică Gabor”.

“Fratele meu a fost un fotbalist complet”

Și fratele lui Dorin, Elvis Rădoi, a fost o mare speranță a fotbalului vâlcean, dar a avut mare ghinion cu accidentările. “Am un regret fantastic că nu a putut sa își demonstreze valoarea. Nu a mai putut juca fotbal din pricina accidentărilor grave. A avut ruptură de ligamente la ambele picioare și la menisc. A avut un talent uriaș un stâng formidabil. Îmi amintesc că l-am văzut la Academia Dobrin unde a dat gol în stilul lui Gică Hagi. Nu exagerez, cred că după Carabageac a fost cel bun jucător de picior stâng din Vâlcea. Poate copilul lui, nepotul meu, să fie mai norocos ca noi pentru că ne moștenește la talent”.

Rezultatul cărui meci l-ar schimba

Dacă ar avea mașina timpului, Dorin Rădoi ar schimba rezultatul unui meci: “Da… Meciul cu FC Național. Am jucat titular, era antrenor Nae Ungureanu. Dacă băteam, ne salvam de la retrogradare, am jucat pe 5000 de dolari fiecare, primă de victorie. Am condus cu 2-0 la pauză, aveam banii în buzunarul drept, apoi repriza a doua ne-a dat Săpunaru trei goluri din corner. Am și retrogradat și am pierdut și banii din buzunar”.

Gabriel Cîrjaliu