Unde sunt aniversările de altădată ale lui Frâncu

Emilian Frâncu este singurul vâlcean care a reuşit să ajungă deputat, senator şi primar. Nu am date statistice din ţară, dar probabil nu sunt mulţi români care să aibă aceste trei funcţii în palmares. Sâmbătă, 13 februarie, deţinutul Emilian Valentin Frâncu a împlinit 60 de ani. Iar azi este onomastica sa pentru ca poartă şi numele Sfântului Valentin.

Vâlcenii îşi aduc aminte de aniversările de altădată, cu mare fast ale lui Emilian Frâncu, aflat acum în puşcărie. Ce de lume venea, ce de premii dădea Fundaţia “Vâlcea 1”, cum se îngrămădea lumea bună de dreapta din judeţ să fie lângă marele liberal. Partidul Naţional Liberal i-a dat tot ce putea acestui om.
Iar el a dat o lovitură grea partidului din cauza unui viciu cumplit.
Mai cumplit decât fumatul, băutura, jocurile de noroc. Mai cumplit decât aventurile extraconjugale.
Emilian Valentin Frîncu a fost bolnav cronic de lăcomie.
Cu o soţie frumoasă, medic bun, având propriile venituri, unic moştenitor al unei averi impresionante lăsate de părinţii săi, cu un singur copil, cu apartamente în buricul târgului, cu maşină şi telefon de serviciu şi cu un venit considerabil, el era unul din ultimii oameni care avea nevoie de şpăgi. Dar lăcomia l-a urmărit permanent. Era dominat de zgârcenie şi de lăcomie şi asta o ştiau toţi de lângă el. De aceea şi zvonurile (mincinoase) că deputatul Buican s-a zbătut ca Emilian Frîncu să ajungă candidat al USL la Primăria Râmnicu Vâlcea ştiind că din poziţia de primar va fi o chestiune de timp până va ajunge pe mâna procurorilor.
Nu scriu acest material din răzbunare, pentru că am fost în relaţii bune cu fostul primar. Nici ca să fac rău unei familii care a suferit destul. O fac pur şi simplu pentru că văd acum în oraş mai mulţi oameni care vor poziţii şi putere mânaţi doar de o lăcomie fără margini.
Când ai tot ce îţi trebuie ca să duci o viaţă decentă, când trăieşti oricum mult mai bine decât majoritatea românilor, la ce să alergi disperat după un post de primar, de preşedinte de judeţ sau de parlamentar? La ce bun atâta implicare ca să obţii un job în care venitul este oricum mai mic decât ceea ce poţi obţine din propriile tale afaceri?
Evident din lăcomie, şi evident că mulţi dintre ei sunt mânaţi de gândul că din aceea poziţie vor putea face, ilegal, mult mai mulţi bani!
În final trebuie să spun că spre deosebire de alţi infractori închişi în ultimii ani, Emilian Frîncu merită felicitat pentru faptul că nu a încercat să îşi micşoreze pedeapsa publicând un lanţ de cărţi scrise în penitenciar. Deşi, asta o ştiu toţi care l-au cunoscut, Emilian Frîncu chiar ştie să scrie şi putea redacta cu uşurinţă nişte lucrări din penitenciar, poate unele din ele chiar interesante.
Sâmbătă, 13 februarie, a împlinit 60 de ani. Probabil avocaţii săi vor încerca să îi obţină o eliberare condiţionată, apelând la vârsta care permite acest lucru şi la faptul că a ispăşit deja mare parte din condamnare.
Pentru Frâncu, dar şi pentru politicienii de azi, adevărata eliberare pe care ar putea să o obţină ar fi ca Dumnezeu să îi ajute să scape de LĂCOMIE!
Cei care nu vor reuşi, vor suferi toată viaţa, chiar dacă procurorii nu vor reuşi să îi trimită pe toţi în spatele gratiilor.

Traian GUMINSKI