SCRISOAREA CITITORULUI – Din dragoste pentru animăluțe

“Mă numesc Costi Țițirigă, sunt din Râmnicu Vâlcea și am doar 16 ani. Acum 6 luni, am cunoscut o femeie pe nume Daniela Popovici, care are 51 de ani. Internetul ne-a unit, în urma articolelor făcute de ziariști, și ei adevărați iubitori de animale, așa cum sunt și eu. Din momentul în care am cunoscut-o, am simțit că este cea mai bună prietenă a mea, aveam multe în comun și împărtășim amândoi milă spre animalele amârate ale României. Daniela deține Asociația Mariuță, prin intermediul căreia adăpostește și hrănește sute de animale, de la câini și pisici până la cai. Din păcate, în ultima perioadă, această persoană deosebită este atacată din mai multe părți, nu i se apreciază munca și nici omenia de care dă dovadă. Și totul fără dovezi. În acestă scrisoare îmi împărtășesc momentele petrecute în familia Măriuță pentru ca cei care o să o citească să înțeleagă mai bine care este, de fapt, realitatea. Țarcurile animalelor sunt de 9 metri lungime și 8 metri lățime, asta înseamnă cât o cameră unde ar putea să doarmă 4 oameni. În interiorul țarcurilor se află recipiente pentru mâncare și apă. Chiar dacă este extrem de dificil să obținem hrană pentru cele 600 de suflete găzduite, niciodată nu le lăsăm înfometate, găsim soluții nu ne este rușine să facem datorii. Toate cățelușele luate de pe străzi (salvate) au fost castrate, cu ajutorul puținilor donatori. Există și o cameră specială de carantină pentru cățeii bolnavi pe care îi putem trata astfel. Pentru că adăpostul este în mijlocul câmpului, pentru a putea asigura apa animalelor, există un generator care se încarcă cu litri de benzină zilnic. Adăpostul se deratizează cu soluții care previn apariția căpușelor și a puricilor. Așa se face prevenirea babesiozei. Și acum revin să mai spun încă ceva… Nu mai pot suporta când citesc minciuni despre acest adăpost și eu stiu adevarul, mai exact știu câtă muncă se face acolo, cât suflet se pune. Îi invit pe cei care acuză să viziteze adăpostul, așa se pot convinge că eu nu mint. Este de mirare că în 2 ani de zile o simplă și modestă femeie a ridicat un adăpost, a oficializat propriul ONG, fără voluntari, fără sponsori, mai concret fără donații. Daniela a vândut toată agoniseala strânsă îân 11 ani de muncă în străinătate, totul pentru aceste suflete amărâte. Ca o concluzie, vă rog să adoptați și nu să cumpărați animăluțe și să ajutați, nu să acuzați pe nedrept!”.