Povestea unui mare campion: Lucian Vergu – Simply The Best!

Doi sunt marii baschetbaliști pe care i-a dat Vâlcea în ultimii zeci de ani, Sandu Vinereanu și Lucian Vergu. Ambii au avut trasee asemănătoare. Au început cu practicarea altor sporturi, luptele în cazul lui Vinereanu, handbalul în cazul lui Vergu și ambii au avut cei mai frumoși ani ai carierei la Dinamo București. Vă propunem azi să aflați care este povestea sportivului care acum câteva zile a spus adio carierei de baschetbalist.

Lucică Vergu nu a mai jucat baschet de performanță de mai bine de zece ani, după 13 sezoane în Liga Națională de Baschet, după ce a îmbrăcat tricoul naționalei de zeci de ori, după ce a reușit să obțină titlul de coșgheter al României și după ce a jucat finale de campionat națională. Lucian se declară dinamovist convins, chiar dacă a mai jucat și la alte echipe de tradiție ale României, printre care și CSU Sibiu. Acum este polițist, așa cum a fost și tatăl său și face voluntariat la CS Vâlcea 1924, club la care a fost legitimat în acest sezon.

Prima dragoste nu se uită niciodată. Nici primul coș al carierei

O întâmplare fericită a făcut ca Luci să aleagă drumul în viață. “Eram elev la Liceul Pedagogic și în clasă a intrat un profesor de baschet. Ne-a pus pe toți să ne ridicăm din bănci. Tehnicianul Jony Popescu m-a selecționat la echipa de juniori a Clubului Sportiv Școlar Vâlcea. M-am simțit mândru deși selecția fusese făcută doar pe criteriu de înălțime. Am fost a doua zi împreună cu tatăl meu la Liceul Mecanic 2 unde se desfășurau antrenamentele. Aici profesorul Jony Popescu mi-a pus mingea în mână și mi-a arătat cum se aruncă în mod corect la coș. Țin minte că după câteva ratări am reușit să înscriu primul coș si m-am bucurat foarte tare. La vremea respectivă nu știam nimic despre baschet și recunosc că nu îmi doream să practic alte sporturi”.

A încercat și la handbal

Lucian a încercat să performeze și la handbal, acolo unde a avut parte de antrenamente sub bagheta celei mai spectaculoase handbaliste care a evoluat la Chimistul și Oltchim Râmnicu Vâlcea, Morico Torok Duca: “La vârsta de 13-14 ani am început antrenamentele la echipa de handbal (juniori). Îmi amintesc că la antrenamente jucam împotriva fetelor de la Oltchim. Aveau viață grea cu noi deși eram puștani. Ne antrenam cu Maria Torok. Nu a fost să fie, însă, cu practicarea handbalului. Eu eram făcut pentru baschet.
Mi-am dat seama că voi face performanță în baschet după mai multe meciuri jucate în Divizia B la echipa Feroviarul Rm. Vâlcea. Cei de la Universitatea Craiova m-au luat în lotul lor și așa a început ascensiunea mea”.

Întâlnirea și colaborarea cu Sandu Vinereanu. Câine până la moarte!

Ascensiunea lui Vergu a fost rapidă. A fost remarcat de oficialii de la Dinamo București și transferat de clubul de legend al României unde avea să petreacă patru sezoane. Acolo l-a avut ca antrenor principal și pe Sandu Vinereanu. “Despre Sandu Vinereanu știam că este de loc din Vaideeni, iar tatăl meu mi-a povestit despre dânsul că făcuse lupte Greco-romane cu domnul antrenor Lupu. La Dinamo a fost o perioadă frumoasă, țin minte că am jucat două finale de campionat național împotriva celor de la Asesof Ploiești. La vremea aceea eram ca o familie deoarece mare parte din jucători locuiau în clubul Dinamo. Aveam un program strict, serveam masa la ore stabilite prin regulament și nu puteam părăsi clubul după ora 22:30. Dacă o făceam fără să anunțăm antrenorul eram amendați. Dinamo este echipa mea de suflet”, ne-a spus Lucian Vergu.

Episodul Williams. Întoarcerea acasă

Tot la Dinamo, Vergu avea să trăiască și o întâmplare nefericită a carierei. Sportivul de culoare, Demetrius Williams, l-a lovit din senin pe vâlcean, în timpul unui antrenament. “Nu am trecut ușor peste evenimentul cu Williams, practic acela a fost momentul în care am decis că a sosit momentul să plec de la Dinamo. Știam ca la Vâlcea se formase o echipă de baschet, Protectchim, și astfel m-am retras acasă. Din păcate la scurt timp după revenirea mea la Rm. Vâlcea, patronul echipei, domnul Enache, a decedat, iar eu a trebuit să aleg între activitatea profesională și cea sportivă.
Meciurile în care a evoluat pentru echipa națională a României au fost unice: “Când joci pentru echipa națională tot corpul îți vibrează, în special la intonarea imnului. Este o senzație unică! Cred ca baschetul românesc are o problemă mare la nivel de copii și juniori, în sensul că baza de selecție a acestora este de multe ori limitată. Așa cum eu am fost găsit de către domnul Popescu, cred ca SELECȚIA este foarte importantă în baschet, urmată îndeaproape de pregătirea antrenorilor de juniori și școlarizarea acestora la cluburile mari din Europa, astfel încât baza de pregătire a copiilor să fie una solidă. Este exact ca atunci când construiești o casă, dacă pleci cu primul rând de cărămizi greșit riști să se prăbușească toată clădirea”.

“M-am bucurat foarte tare când am aflat că Vâlcea are din nou echipă”

Caracter rar, Lucian Vergu s-a alăturat pe loc proiectului început la CS Vâlcea 1924. Antrenează voluntar grupe de baby-baschet și nu exclude ca peste ceva ani să fie technician la nivel mai mare.
“M-am bucurat foarte tare când am auzit că la Vâlcea se pun bazele unui club de baschet și am simțit că pot să-mi aduc aportul la dezvoltarea acestui sport minunat. Practic, pentru mine s-a închis cercul. Am început baschetul la Râmnicu Vâlcea, aici am avut și șansa unui meci de retragere, lucru pentru care le mulțumesc celor de la CS Vâlcea 1924 și președintelui Consiliului Județean, Constantin Rădulescu. În următorii ani îi voi antrena pe cei mici, apoi nu este exclus să încerc ca antrenor și la nivel de seniori. Le urez mult success băieților la barajul de promovare și sunt sigur că vor ajunge în Liga Națională. Diferențele dintre cele două eșaloane sunt destul de mari, în sensul că toate echipele au jucători de valoare, atât romani cât și străini, nu o să fie ușor. Cu siguranță în vară clubul va efectua mai multe transferuri astfel încât să putem face o figură frumoasă în primul sezon de LNBM”, ne-a mai spus Lucian Vergu.

Să trăiți domn‘ polițist!

Încă de pe vremea în care a activat pentru Dinamo, Lucian Vergu a fost ofițer de poliție și a avansat și în această carieră, mergând pe urmele tatălui său: “Ca în orice alt domeniu de activitate și în Poliție cred că pregătirea continuă are un rol extrem de important. Mi-am dorit și ca polițist să ajung până la cel mai înalt nivel și cred că am reușit, dar asta a venit la pachet cu multe sacrificii. Colegii mei știu despre ce vorbesc. Și în Poliție trebuie să pleci de jos, din stradă, pentru a putea înțelege pe deplin ce presupune meseria. În prezent sunt ofițer antidrog în cadrul Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate Vâlcea, dar în urma cu 30 de zile am promovat examenul pentru Șef Birou Centru de Reținere și Arestare Preventivă Vâlcea. Probabil începând cu luna mai voi prelua noua funcție. Am luat-o ca pe o nouă provocare, și tatăl meu a lucrat în acest departament al Poliției Române”.

Timpul liber al unui campion

Lucian Vergu preferă ca puținul timp liber pe care îl are să îl petreacă în familie. “Timpul liber îl petrec cu familia mea și cu prietenii. Îmi place să beau o cafea bună cu prietenii. Merg împreună cu fiul meu la cinematograf. Mă bucur că a putut să mă vadă jucând într-un meci oficial pentru prima și ultima dată, la partida de retragere de duminica trecută. Îmi plac filmele de acțiune și comediile. Nu sunt pretențios la mâncare. Îmi place mâncarea gătită de mama și soția mea. Ele sunt cele care ma răsfață zi de zi. Le mulțumesc părinților mei că au fost mereu alături de mine și că mi-au dat cele mai bune sfaturi. Îi mulțumesc soției că mi-a fost și mamă, și cel mai bun prieten, și doctor de multe ori”, conchide baschetbalistul Lucian Vergu.

A consemnat Gabriel Cîrjaliu