Obiceiuri şi tradiţii de Sfântul Gheorghe

Creştinii ortodocşi îl sărbătoresc în data de 23 aprilie pe Sfântul Gheorghe, ocrotitorul Armatei Române. Această zi este marcată de mai multe tradiţii, obiceiuri şi superstiţii populare.

Sfântul Mucenic Gheorghe s-a născut în Capadocia, din părinţi creştini, pe vremea împăratului Diocleţian, în secolul al IV-lea. El a ajuns conducător de armată, datorită vitejiei şi victoriilor sale. În anul 303, Diocleţian a început lupta împotriva creştinilor, iar Sfântul Gheorghe nu s-a ferit să-şi mărturisească credinţa, fapt pentru care a fost întemniţat şi torturat. Legendele spun că Sfântul nu a fost rănit în timpul torturii şi a reuşit să învieze un mort. Văzând aceste lucruri, soţia lui Diocleţian, împărăteasa Alexadra, a devenit şi ea creştină. Sfântul a fost condamnat la moarte pe 23 aprilie 304.

Obiceiuri şi tradiţii

În unele zone din România se agaţă ramuri verzi la porţile caselor sau în cimitire, întrucât gospodarii consideră că acestea aduc noroc şi protejează familia şi animalele din ogradă de duhuri necurate, vrăji sau farmece. Ramurile se mai pun şi în hrana animalelor, pentru ca acestea să fie sănătoase pe tot parcursul anului. Fetele nemăritate pun în calea feciorilor brazde verzi în formă pătrată, împodobite cu coroniţe. Se spune ca acelea care calcă pe ele se va căsători în acel an cu fata care a pus brazda în drum. Acestea sunt păstrate tot anul cu sfinţenie pentru a trata bolile sau chiar pentru a face farmece de dragoste tinerilor bărbaţi. Totodată, fetele tinere culeg în această zi mătrăgună pe care o usucă şi o păstrează în pod considerând că aşa atrag mai repede peţitorii şi se vor căsători curând.
În ziua de Sfântul Gheorghe, nu se spală şi nu se fac treburi în casă. Una dintre superstiţii mai spune că persoanele care se vor urzica în această zi vor fi mai sprintene şi mai agere tot anul şi vor avea noroc la bani. De Sfântul Gheorghe se prepară şi unsoarea oilor, un medicament compus din plante şi grăsime animală. Cu el se unge ugerul oilor pentru ca acestea să fie ocrotite de boli toată vara.
Fetele tinere semănau usturoi, pe care îl păstrau în casă până anul următor. Mâncând acest usturoi cu un an înainte, acestea considerau că vor fi înzestrate cu toate virtuţile şi că se vor căsători în cel mai scurt timp. În ajunul sau în dimineaţa acestei zile se mai aprindeau focuri vii, fie în vatra casei, prin frecarea a două bucăţi uscate de lemn, fie în ogradă, prin învârtirea energică a unui fuscel de lemn introdus într-o gaură practicată în blana uşii de la grajd, fie într-un loc dinainte stabilit situat în vatra satului. Se spune ca aceste focuri vii ajutau la alungarea spiritelor rele.
De asemenea, în ajunul sărbătorii de Sfântul Gheorghe, pe 22 aprilie, denumită popular Sângiorzul vacilor sau Alesul, se desfăşoară o serie de obiceiuri ce marchează ritual începutul anului pastoral, fiind o sărbătoare a ciobanilor. Obiceiurile legate de Sfântul Gheorghe presupun alegerea ciobanilor, a locului unde se va face strunga sau stâna, alegerea mieilor şi pregătirea oilor pentru primul muls, precum şi prepararea primului caş, de Sfântul Gheorghe.