O poveste pentru primarul Mircia Gutău, dar şi pentru consilierii municipali

Vedem, noi cei din presă care asistăm la şedinţele Consiliului municipal, de multe ori cum primarul Mircea Gutău îl priveşte cu milă, cu silă sau cu indignare pe un cetăţean ce ar trebui să muncească alături de el în primărie şi să stea la şedinţe, susţinând proiectele executivului şi nu în sală ca un rătăcit prin instituţie.
Domnule primar, este normal să vă indignaţi când vedeţi că nu cunoaşte nici cele mai simple legi, că nu înţelege nimic din importanţa unor finanţări ale primăriei sau din munca a zeci de oameni din primărie, din munca adevărată pe bani mult mai puţini decât încasează domnul despre care povestim.
Dar poate veţi ierta comportamentul şi ieşirile inadecvate şi-l veţi înţelege mai bine dacă vă voi spune o poveste.
Cu mulţi ani în urmă, o familie înstărită din comuna Guşoeni, ce avea terenuri multe şi animale şi case şi situaţie, a adus de milă, din comuna Măciuca o familie săracă angajând pe capul familiei să aibă grijă de cai. Deci slugă la grajduri.
Unul din copiii acestui servitor a ajuns să facă ceva şcoală, a intrat – cum intrau cei cu dosar curat, la un liceu. Unul agricol. A fost cam ultimul din clasa pe care a absolvit-o, dar trebuia să mai şi muncească ca să aibă câte ceva. Muncea prin vacanţe la balegă. Şi în timpul ăsta se umplea de ură şi de ciudă, şi visa şi jura să ajungă şi el boier ca cei din familia Bîrneaţă. Şi visele i-au devenit realitate. Băiat frumos, s-a însurat cu o fată ce avea rude şi relaţii în servicii. Şi a fost ajutat să parvină în fel de fel de funcţii ocupând posturi pentru care nu avea pregătirea necesară. A absolvit apoi, cu chiu cu vai şi o facultate privată pentru că trebuia să aibă la CV aşa ceva. A câştigat bani frumoși din joburi bune. A făcut puţin “balet” politic, traseind de colo-colo prin partide. A ajuns candidat la o primărie al unui partid istoric, el care nu cunoştea nici măcar istoria comunei în care, odată parvenit, a cumpărat cât mai multe terenuri. A vrut să fie boier în comuna în care tatăl său era slugă, aşa că acum are în proprietate majoritatea terenurilor şi caselor care au aparţinut cândva familiei ce-l angajase pe tatăl său grăjdar. Dar pe el nu-l cunoaşte nimeni şi nu l-ar angaja prin alegeri nici măcar poştaş oamenii locului care încă ţin minte cât de buni erau cei din familia Bîrneaţă.
Aşa s-a simţit el oarecum răzbunat, deşi boierii îi dăduseră o casă şi o pâine tatălui său şi nu-i făcuseră niciun rău, din contră.
Acest om, domnule primar, vede funcţia de primar ca pe cea de jupân al oraşului. Şi nu acceptă sarcinile de subaltern ale dumneavoastră, deoarece, în subconştient, dacă le-ar accepta, dumneavoastră aţi fi boierul şi el sluga. Omul acesta nu percepe că dumneavostră şi cei mai mulţi edili responsabili sau salariaţi ai administraţiilor sunteţi salariaţi, plătiţi de cetăţeni să muncească, nu să stăpânească.
Acest om vrea să fie boier, aşa a visat de mic copil, dar nu a înţeles esenţa boieritului, a intelectualului care stăpâneşte construind, clădind, dăruind unei comunităţi, nu umblând terchea berchea pe străzi în timpul programului de lucru şi bârfind pe terase.
De ce a insistat totuşi în politică, deşi avea un job bun? Păi, pentru că a realizat că “în politică prostia nu e un handicap”, cum spunea Napoleon Bonaparte.
De ce are într-un partid istoric câţiva susţinători?
Pentru că expresia “Un prost găsește totdeauna unul mai prost, care să-l admire” a lui Nicolas Boileau, este certificată de realitate.
Tatăl parvenitului, aşa om simplu şi fără şcoală şi muncitor la cai, era mai important pentru societate, pentru viaţă, pentru oameni, decât fiul său parvenit. Moliere spunea că “Un prost învăţat, e mai prost decât un prost neînvăţat”.
Dar înţeleptul iartă şi înţelege, aşa că, domnule primar, încercaţi să-l priviţi cu milă, nu cu indignare, şi să-l iertaţi!

Traian Guminski