Mobilizati soldații bătrâni, doar ei știu cum se câștigă un război pe stomacul gol!

În 2007 România a renunțat la efectuarea stagiului militar obligatoriu. Am greșit. Pentru că a face armata era nu doar o obligație stupidă. Era un drept de a învăța cum poți ajunge dintr-un adolescent (care nu știe să se bărbierească în 3 minute fără să se taie, care nu a cusut niciodată un nasture, nu a călcat un pantalon, nu a gătit, nu a stat 3 ore nemișcat păzind ceva, nu a știut ce înseamnă munca în echipă, nu a crezut că poate dormi 3 ore din 24 și săpa șanțuri 10 ore pe zi), într-un bărbat care poate avea grijă de o familie.
Târziu în noapte mă sună un fost coleg din SAL (subunitățile care asigură luptă) din fosta UM 01653 – Regiment de Geniu celebru al fostei Armate a 4-a Transilvania!
Îmi spune: “Traiane, actuala armată este mult mai dotată decât era cea din care făceam parte noi, este mai bine plătită, are uniforme mai bune, dar ști ce nu are? Nu are șiința de a supraviețui cu rații minime. Armata de acum a fost învățată să primească mâncare bună și de calitate chiar în misiuni din teatrul de operațiuni, apă plată, ciocolată, gumă de mestecat. Noi am supraviețuit fără toate astea. Și experiența celor ca noi acum este esențială. Foștii noștri comandanți de plutoane, dacă mai trăiesc, ar trebui aduși pe toate televiziunile. Să explice oamenilor că majoritatea au acum acasă provizii alimentare cu care pot supraviețui luni în șir.
Lumea stă acum acasă și mănâncă în disperare din ce a achiziționat în ultimele zile dinainte de a se decreta starea de urgență. Lumea crede că va muri de foame dacă nu are salarii și dacă nu iese la muncă.
Iar cei ca tine îmi spune fostul coleg, ar trebui să scrie să explice să-i învețe pe români tot ce am învățat noi atunci. A mânca rațional și cumpătat nu înseamnă a muri de foame. Noi nu am murit și am făcut instrucție dură, serviciu de gardă, am strâns porumb toamna pe câmpurile țării, am intervenit la inundații, am construit poduri, căi ferate, drumuri, metroul, canalul Dunăre Marea Neagră, Transfăgărășanul.
Armata nu este un dușman care umblă pe străzi să bage cu forța oamenii în case. Armata face parte din acest popor, îl iubește, a jurat să îl apere la bine și la rău și să-l ajute.
Armata înseamnă disciplină, ordine. încredere, speranță, muncă, efort colectiv. Armata înseamnă logistică, căi de comunicație, transport, aprovizionare, susținere, atac și apărare și mai ales curaj în fața unui inamic care vrea să ne distrugă ca nație.
Inamicul de azi al poporului nostru este virusul acesta ucigaș, dar și eventuala panică colectivă și individuală.
Noi trebuie să alungăm panica asta. Soldații de azi sunt buni acolo unde au fost puși pe străzi, dar acolo ei trebuie să transmită populației nu ideea că-i restrânge drepturile civile și că o prigonește, ci că o ajută, că este alături de fiecare familie de români acolo pentru a supraviețui împreună.
Armata veche, noi veteranii, noi trecuți de 50 de ani trebuie să îi învățăm cumva pe cei de acasă să se organizeze. Fără panică și fără teamă. Să se aprovizioneze constant și echilibrat doar cu ce este strict necesar, să se odihnească având un somn ordonat, să se mențină în formă fizică având un program constant de înviorare și de exerciții fizice în fiecare dimineață. Să mânânce dimineață încet și cu satisfacție chiar o bucată de pâine unsă cu margarina cu aceași bucurie cu care ar mânca într-un all inclusiv din Grecia sau Turcia.
Nu va muri nimeni de foame.
Fiți, măi, oamenilor curajoși și cerebrali. Strămoșii voștri au ajuns până la Stalingrad sau la Budapesta. În opinci și în bocanci sfîșiați. Cu rații incredibile, fără telefoane, fără televizoare, fără medicamente, dar cu speranță și credință.
Armata română și acest popor au dus uneori lupte incredibile în fața unor inamici necruțători, pe ploi torențiale, în arșița verii sau aproape dezbrăcați în gerurile unor ierni adevărate nu ca cele de acum.
Acum a sunat mobilizarea generală. Toți trebuie să ducem acest război ca o mare armată unită a poporului român.
Disciplinați, organizați, încrezători și ascultând de sfaturile celor mai experimentați în lupte vom învinge și acest virus.
De noi depinde dacă vom ieși din starea de urgență ca niște învingători: în picioare și gata de muncă și reconstrucție sau în genunchi târându-ne și milogind pomană!

Traian GUMINSKI