Inedit! Spitalul Vechi, clădirea fascinantă unde s-a scris o parte din istoria Râmnicului!
Am trecut ani de zile prin faţa acestei minunate clădiri de pe bulevardul General Magheru, numărul patru, spre a mă duce spre Parcul Mircea cel Bătrân, şi mă fascina de fiecare dată.
Mă opream de multe ori în loc şi o priveam lung. Mi se părea atât de pitorească vorbindu-mi parcă de nişte vremuri apuse în care mi-ar fi plăcut să trăiesc. Dar şi acum îmi închipui doamne frumoase, elegante rafinate, îmbrăcate în rochii spectaculoase şi cu pălării care mai de care mai colorate şi mai pline de imaginaţie, coborând din trăsuri trase de cai frumoşi tropotind pe alei pline de piatră. Da, această clădire este chiar Pavilionul Central al Spitalului Vechi, una dintre cele mai vechi din oraşul Râmnicu Vâlcea. Nu ştiu dacă vi s-a întâmplat vreodată să o priviţi cu ochii mei, să îi urmăriţi arhitectura, dar această clădire de sfârșit de secol XIX, care mai păstrează și astăzi aceeași funcțiune, a fost ridicată în vremea boom-ului economic al regelui Carol I.
Timp de cinci ani s-a lucrat la această construcţie spectaculoasă care avea rolul de spital în oraşul nostru.
“Lucrările de construcție au început în anul 1890 și au fost finalizate cinci ani mai târziu. Acest proiect a fost realizat din iniţiativa doctorului Ioan Suciu şi a medicului primar al oraşului Gheorghe Sabin, ajutaţi de medicul de origine franceză Charles Laugier, inspector general sanitar la Craiova. Doctorul Laugier a mai contribuit şi la renovarea, construcţia şi dotarea altor unităţi sanitare din Oltenia (pavilioane noi la spitalele Filantropia din Craiova şi Dăbuleni, la sanatorile din Leamna şi Geoagiu). Deoarece nu exista, în Râmnicul acelor vremuri, o clădire special amenajată pentru a servi ca spital al oraşului, ci doar 15 paturi în casele pităresei de pe Calea lui Traian, a fost construită această clădire cu o arhitectură eclectică de plan poligonal, cu două aripi laterale, cu parter şi etaj. Spitalul Judeţean a purtat numele ministrului I. G. Duca, după asasinarea acestuia de legionari în gara de la Sinaia (1933). La clădirea existentă, în anul 1905, s-a adăugat pavilionul de boli contagioase iar în anul 1935 s-au mai construit alte corpuri de clădiri”, îmi mărturiseşte prof. dr. Florin Epure, director executiv la Direcția Județeană pentru Cultură Vâlcea, când l-am întrebat despre istoria Spitalului Vechi.
Cel care a condus spitalul în timpuri apuse a fost doctorul Ioan Suciu, cel care a înfiinţat aici secţii de O.R.L, Oftalmologie şi Fizioterapie. Pentru aducere aminte, în faţa edificiului se află bustul său, turnat în bronz la Bucureşti în atelierele “Vasile V. Răşcanu” în anul 1909.
Clădirea înconjurată de frumosul parc unde nu de puţine ori observăm bolnavii care se plimbă a atras atenţia şi regizorului Alexandru Tatos, care a ales ca debut cinematografic să îşi înceapă cariera aici.
În saloanele și în incinta acestei unități medicale, s-a turnat filmul “Mere roşii” (1976), inspirat din viaţa medicului vâlcean Grigore Schileru.
De câte ori treceţi pe bulevardul General Magheru opriţi-vă în faţa celei mai pitoreşti şi vechi clădiri din Râmnic, pentru că aici s-a pus o cărămidă la temelia istoriei acestui oraş. Din păcate mulţi dintre noi nu mai ştiu să viseze pentru că suntem ancoraţi într-o realitate care doare, dar cei care încă mai au o speranţă pot să se joace cu imaginaţia aşa cum o făceam eu când eram doar o copilă. Doar aşa putem salva nişte valori ale trecutului nostru. Această clădire pe mine încă mă mai opreşte în loc şi mă pune să visez la acele doamne cu rochii simandicoase care coboară din trăsuri pentru a se doftorici…
Letiţia LAZĂR