Hăituială instituţională a primarilor din România (III) – Procuratura poate “executa”, oricând, orice primar

Una dintre cele mai periculoase meserii din Uniunea Europeană a ajuns aceea de primar în România. Cu siguranţă mulţi dintre primarii nu sunt nişte îngeri şi sunt destui care ocupă aceste funcţii fără să le merite sau care ar trebui închişi sau îndepărtaţi definitiv din aparatul de stat.
Dar în prezent sute de edili din ţară cad victime unei prigoane instituiţionalizate, unui sistem care a fost implementat prost, îşi pierd mandatele, sunt urmăriţi penal, cheltuie timp şi bani pentru a se apăra în instanţe, asupra lor unii funcţionari ai statului exercită presiuni greu imaginabile şi interpretează legile numai după forma lor nu şi după fond. O să trecem în revistă, cât de scurt putem, câteva din aceste măsuri abuzive şi ilogice în speranţa că parlamentarii le vor putea îndrepta prin modificarea unor legi.

A treia “năpastă”

Am relatat în articole anterioare ce poate şi ce face A.N.I şi Curtea de Conturi cu zeci de administraţii, poate sute din ţară.Cum şi-au pierdut mandatele consilieri locali, viceprimari şi primari buni şi cinstiţi din cauza unor aberaţii legislative care au permis executarea lor pentru că făceau parte din consilii de administraţie a unor şcoli, pentru că uitaseră să îşi radieze un SRL sau pentru că se ocupau cu creşterea porcilor sau vacilor exact cum făceau strămoşii lor.
Am detaliat apoi ce impuneri fac inspectorii de la Curtea de Conturi şi cum caută unii din aceştia nod în papură unor decizii perfect logice şi normale ale unor consilii sau locale care au dat aprobări executivului pentru diferite cheltuieli. Am spus clar că cei de la Curtea de Conturi nu pot şi nu au voie să decidă ce este prioritar pentru o comunitate şi cum doreşte acea comunitate să folosească banii strânşi din impozitele şi taxele cetăţenilor şi că este absolut normal că bătrânii şi copii unei comune să fie ajutaţi de primărie mai ales când au situaţii materiale precare.
Dar mai periculoase decât cele două mari instituţii a căror salariaţi au beneficii mari şi sunt plătiţi din bugetul ţării o reprezintă alte două organizaţii care nu ar trebui să fie unele de forţă, ci unele strict în interesul oamenilor, în spiritul şi literea legii. Este vorba de Procuratura normală, cea clasică, veche şi de noua DNA.
Procurori care ar trebui să trimită cu celeritate în faţa instanţelor şi să instrumenteze, alături de poliţişti, cazurile de violenţă, crimele, violurile, tâlhăriile, moartea atâtor oameni pe străzi, în accidente suspecte, intoxicările, greşelile inadmisibile din sănătate unde oameni care puteau fi salvaţi şi-au pierdut viaţa din cauza unor culpe medicale sau a unor decidenţi iresponsabili, se ocupă cu alcătuirea unor dosre cu dedicaţie pentru primari.
Mulţi avocaţi şi chiar foşti magistraţi ieşiţi la pensie ne-au confirmat că actuala legislaţie permite cu uşurinţă întocmirea unor dosare şi trimiterea în judecată a unor primari mai ales sub acuzaţiile de abuz în serviciu, neglijenţă profesională sau decizii care cred procurorii că au favorizat ilegal pe cineva sau că au atras cumva foloase necuvenite pentru edili.
Atenţie, noi nu luăm apărarea celor care au pretins mită şi au primit, a acelor edili care au fost prinşi în flagrant, deşi şi cu unele flagrante este o adevărată poveste şi multe sunt susceptibile de adevărate falsuri.
Ne referim la oameni care semnează anual sute de hârtii şi care pot fi trimişi oricând în judecată fie pentru că au semnat o hârtie fie pentru că nu au semnat.
Recent, chiar semnatarul acestor rânduri a fost reclamat la un parchet şi acuzat în reclamaţie de abuz în servici plus de alte infracţiuni imaginare. Normal că un ziarist, indiferent ce scrie, nu poate face un abuz în serviciu deoarece nu este funcţionar public, iar articolele sale nu pot obliga un ales local sau funcţionar să facă ceva ilegal sau să nu facă ceva legal. Bineînţeles că dosarul nu a fost trimis în instanţă, dar am pierdut timp pentru a da declaraţii, pentru a a mă interesa dacă e nevoie sa îmi iau apărător pentru a mă deplasa la Postul de Poliţie căruia i a fost repartizată ancheta. Puteam însă să dau de un procuror nepregătit sau rău intenţionat care să trimită dosarul în instanţă unde aş fi pierdut alţi bani şi timp pentru a arăta că nu am vină.
Ei bine, orice primar din România poate să fie reclamat de zece ori pe zi şi orice procuror poate să îi facă dosare şi să trimită unele din ele în faţa instanţelor sub fel de fel de acuzaţii unele la limita dintre adevăr şi minciună, la limita dintre vinovăţie şi obligaţie.
Am cunoscut primari cu doare pentru că executaseră de fapt prevederi legale şi respectaseră hotărâri ale consiliilor locale. Chiar recent fostul primar al Constanţei relata în scrisoarea publică expediată presei şi anchetatorilor la plecarea sa în Madagascar despre unele dosare în cre este acuzat de fapt că a respectat decizii ale Consiliului Local pe care dacă nu le respecta şi nu le punea în aplicare conform legii ar fi fost acuzat că a încălcat legea şi nu avrut să repecte acele hotărâri.
Nu suntem avocaţii lui Radu Mazăre şi nici nu îl credem nevinovat, dar putem crede că a fost acuzat şi de fapte pentru care nu e vinovat. Avem această suspiciune rezobabilă că unii procurori fabrică 10 dosare cu 30 de acuzaţii pentru ca în final cel vizat să primească măcar o condamnare cu executare.
Iar populaţia are în mare parte aceleaşi suspiciuni cu noi acesta fiind de fapt motivul pentru care deseori oameni condamnaţi de unele instanţe au reuşit să câştige alegeri în localităţi mari. Votanţii lor i-au considerat nevinovaţi, au simţit că este ceva putred.
Iar acum cu mizeria asta naţională în care se pare că poliţişti şi procurori au acoperit pedofili, violatori şi hărţuitori sexuali suspiciunile vor creşte.Pentru că cine este în stare să ascundă dosarul unui pedofil este în stare şi să fabrice un dosar unui primar nevinovat. Numai aşa din “compensaţie” şi tot poate să o facă! Nu credeţi?!

Traian GUMINSKI