Fuga armatei ruse seamănă cu fuga tinerilor din Vâlcea

Întreaga presă din ţara noastră, dar şi din Europa este plină de câteva zile cu ştiri legate de succesul armatei ucrainiene în conflictul cu Rusia.
Se scrie mult despre recuperarea a sute de localităţi ocupate temporar de ruşi, despre pierderile armatei ruse, retragerile acesteia, abandonul de poziţii, de tehnică de luptă de muniţie, dezertare.
Încă din primele zile ale războiului s-a văzut ce înseamnă o armată cu o corupţie extinsă. Ani buni tehnica armatei ruse a fost jumulită de indivizi ce au făcut avere furând. Avansările pe bază de nepotism, slaba pregătire în instrucţie, soldele mici, furtul de materiale în fabricile de armament, sunt motive care au făcut ca acest colos militar să întâmpine atâtea probleme în atingerea unor obiective.
Corupţia, nepotismul, soldele proaste şi neachitate la timp, lipsa aprovizionării cu alimente, au dus la situaţia actuală de pe frontul ruso-ucrainean.
Precum ruşii prost plătiţi şi furaţi la salariu, vâlcenii au avut de suportat, în ultimii 20 de ani, o corupţie administrativă severă, urmată de o cartelizare a patronatului autohton. Şi an de an generaţii întregi au fugit din Vâlcea. Este o părere falsă că au fugit de muncă sau au fugit din cauză că nu aveau unde să muncească.
Corupţia din administraţia şi politica locală s-a transformat treptat în una greu sesizabilă în instanţe. Nu este vorba de şpăgi directe sau de luări de mită. Este vorba în primul rând de un sistem al locurilor de muncă ori foarte bine plătite din administraţie, ori plătite rezonabil pentru a freca menta. În acest sistem nimeni nu are şansa să intre decât dacă face parte dintr-o clasă restrânsă de privilegiaţi. Trebuie să ai şi carnet de partid, dar şi rude care să te ajute, uneori trebuie să ai şi disponibilitate pentru compromisuri sexuale, este un sistem complicat de relaţii transpartinice. La nivel mai mare, pentru a ocupa funcţii de conducere, nu ai nicio şansă prin pregătire profesională. Relaţiile de tip mafiot din interiorul partidelor păstrează sau promovează în funcţii de conducere din sănătate, învăţământ, cultură, regii autonome, agenţii naţionale şi administraţii publice fel de fel de hahalere, de incompetenţi, de fufe şi de politruci sau beizadele de politruci.
Tinerii care ar fi renunţat la a spera în joburi bugetare şi ar fi ales munca la privat, au abandonat poziţiile de luptă pentru supravieţuire din Vâlcea datorită cartelizării patronatului. Suntem judeţul cu cele mai multe contracte de muncă pe salariul minim. Inclusiv firmele mari alimentare, cu magazine în toată ţara, plătesc mai prost un loc de muncă în Vâlcea decât acelaşi post în Sibiu, Cluj, Bucureşti, Timişoara.
Patronii locali s-au înţeles între ei să plătească doar salariul minim pentru a obţine un proft maxim şi pentru a bloca fuga muncitorilor de la o firmă la alta. Niciun tânăr nu poate accepta direct doar salariul minim în condiţiile în care acesta permite doar un trai la supravieţuire. Nu ai cum să iei credit pentru o casă, nu ajung banii să stai în chirie, rămâi imobilizat în casa părinţilor care eventual trebuie să te ajute şi ei cu ceva bănuţi. Firmele venite în judeţ din altă parte au sesizat că este mai rentabil să se alinieze la această salarizare de bătaie de joc.
Forţa de muncă specializată a migrat spre alte judeţe sau alte ţări.
Vâlcea a rămas un judeţ plin de bugetari, pensionari, taximetrişti, hackeri, prostituate, vânzătoare de alimentară sau salariate la case de pariuri, săli de jocuri de noroc şi cazinouri. Supravieţuitorii pe salariul minim rezistă când le mai trimite câte o rudă ceva bani din străinătate.
Dar frontul se va prăbuşi în curând, aidoma fronturilor din Ucraina unde soldaţii ruşi preferă să fugă, decât să lupte pentru solde proaste şi mâncare puţină.

Traian GUMINSKI