FOTO Hramul Mănăstirii Bradu, sărbătorit în rugăciune și bucurie duhovnicească
În ziua de prăznuire a Nașterii Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, miercuri, 24 iunie 2026, Mănăstirea Bradu din județul Vâlcea și-a cinstit hramul într-o atmosferă de aleasă sărbătoare duhovnicească. Credincioșii prezenți au participat la slujbele religioase și s-au bucurat de frumusețea unuia dintre cele mai valoroase așezăminte monahale din județ, loc în care credința, istoria și patrimoniul cultural se întâlnesc într-un mod aparte.
Înconjurată de păduri și de liniștea caracteristică locurilor binecuvântate, Mănăstirea Bradu și-a întâmpinat oaspeții cu frumusețea sa restaurată și cu emoția unei istorii care traversează aproape trei secole. Clopotele au vestit sărbătoarea încă de la primele ore ale dimineții, iar rugăciunile înălțate în biserica monument istoric au adus împreună generații de credincioși.
Printre participanți s-a aflat și Florin Epure, directorul executiv al Direcției Județene pentru Cultură Vâlcea, care a evocat importanța istorică și spirituală a așezământului monahal.
„Mănăstirea Bradu nu este doar un loc de rugăciune, ci și o filă importantă din istoria spirituală a acestor meleaguri. Povestea sa coboară în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, prima mențiune documentară fiind consemnată la 15 iulie 1737, când documentele vorbeau despre Valea Schitului de sub Râpa Bradului”, a declarat Florin Epure.
Potrivit acestuia, dezvoltarea schitului este strâns legată de activitatea ieromonahului Sava Iezereanul, una dintre personalitățile marcante ale monahismului vâlcean din acea perioadă.
„Numele care luminează cel mai puternic această perioadă este cel al ieromonahului Sava Iezereanul, duhovnic și stareț de seamă, care a primit numeroase donații de pământuri și livezi, consolidând gospodăria monahală și pregătind terenul pentru momentul de referință al istoriei așezământului”, a precizat Florin Epure, directorul executiv al Direcției Județene pentru Cultură Vâlcea.
Momentul definitoriu al existenței mănăstirii avea să vină în anul 1784, când a fost ridicată actuala biserică.
„În anul 1784, Cuviosul Sava a ridicat actuala biserică cu hramul Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul și turnul-clopotniță. Tot atunci, biserica a fost împodobită cu pictura murală realizată de zugravul Dimitrie, care a lăsat posterității chipurile ctitorilor și o mărturie a credinței lor statornice”, a explicat Florin Epure.
Istoria așezământului nu a fost lipsită de încercări. De-a lungul secolelor al XIX-lea și al XX-lea, schitul a cunoscut o perioadă de declin accentuat, culminând cu abandonarea sa după anul 1960. Cu toate acestea, după 1990, viața monahală a fost reînviată, iar procesul de restaurare a redat locului frumusețea de odinioară.
„După 1990, viața monahală a revenit treptat între aceste ziduri. Un rol esențial l-a avut maica Sevastiani Alba, devenită stareță și suflet al procesului de renaștere. Prin efortul ei și al multor oameni dedicați, au început ample lucrări de restaurare, iar ceea ce părea cândva pierdut a fost readus la viață”, a subliniat Florin Epure.
Lucrările de restaurare au fost finalizate în anul 2019, iar ansamblul monastic a fost resfințit la 22 octombrie 2022 de Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului. Eforturile de conservare și valorificare a patrimoniului au fost recompensate în 2025 printr-un important premiu la Trienala Națională de Restaurare.
Pentru cei prezenți la hram, sărbătoarea a reprezentat mai mult decât un eveniment religios. A fost o întâlnire cu istoria, cu tradiția și cu valorile care au ținut vie această vatră monahală peste veacuri. În rugăciune și comuniune, credincioșii au adus mulțumire pentru renașterea unuia dintre cele mai frumoase așezăminte monahale ale Vâlcii, un loc care continuă să inspire prin credință, cultură și patrimoniu spiritual.
La ceas de sărbătoare, Mănăstirea Bradu a demonstrat încă o dată că este nu doar un monument al trecutului, ci și un reper viu al prezentului, unde credința și istoria merg împreună pe drumul către viitor.
Letiția Lazăr