Deputatul Eugen Neață: “Drumul de la problemele reale ale oamenilor și până la rezolvarea lor prin amendarea legilor este mult mai lung și mai dificil decât pare la prima vedere”

Deputatul Eugen Neață explică într-un text scurt dar concis, publicat pe pagina sa de facebook, lupta unor parlamentari cu un sistem birocratic extrem de toxic pentru viața de zi cu zi a românilor. Citindu-l cu atenție, ai impresia că deseori salariații diverselor ministere și funcționari cu drept de decizie par a trăi într-o lume paralelă, rupți de realitățile dure în care se zbate populația, mai ales cea din mediul rural.
“Sunt oameni care cred că amendarea legilor nu este cea mai bună cale de îmbunătățire a regulilor după care conviețuim. Ea rămâne totuși cel mai rapid drum de la nevoia socială exprimată de oameni la rezolvarea ei prin perfecționarea normei care o reglementează.
De pildă, nu trebuie schimbat întregul Cod Silvic (legea) pentru a simplifica accesul proprietarilor la lemnul din pădurile aflate în proprietate personală, ci trebuie modificate doar articolele care au birocratizat excesiv acest proces, ca să dau un exemplu. Codul Silvic poate fi bun în complexitatea lui, dar prea îngăduitor cu birocrația românească, cea care are mereu tendința să complice lucrurile și viața de zi cu zi a cetățenilor acestei țări. Când mi s-a vorbit pentru prima dată despre acest blocaj, am știut că trebuie acționat cât mai rapid. M-am documentat și am înțeles că, pentru a-și aproviziona gospodăria cu lemn din pădurea personală, un om trebuie să treacă prin cinci-șase etape birocratice care îl plimbau de la pădure la pădurar și de la pădurar la județ și înapoi la pădurar pentru semnături și taxe. Mulți bani și foarte mult timp. La o simplă socoteală, bietul proprietar ieșea mai ieftin dacă cerea unui vânzător ambulant să-i răstoarne în curte o mașină de lemne de la un alt furnizor.
Am întâlnit în documentarea mea și oameni în toată firea care doreau să ducă din propria gospodărie un car de lemne părinților de peste deal, care nu aveau ce să ardă în sobă. Alt lucru aproape imposibil, fără o întreagă birocrație!
Am scris atunci un amendament la Codul Silvic. L-am trecut prin comisii, cu aventurile descrise pe larg în articolul anterior și am obținut votul final în plenul Parlamentului României. Acesta nu este însă capătul procesului de îmbunătățire a legislației și de adaptare a ei la nevoile reale ale oamenilor. Etapa finală este redactarea și publicarea normelor de aplicare, lucru de care se ocupă ministerul care aplică Codul Silvic. Dacă n-o face, trebuie interpelat, adică întrebat de la tribuna Parlamentului de ce n-o face. Așa s-a și întâmplat. Am pus întrebarea în mod oficial, am revenit la întrebare și așa mai departe. Drumul de la problemele reale ale oamenilor și până la rezolvarea lor prin amendarea legilor este mult mai lung și mai dificil decât pare la prima vedere. Uneori, de-a dreptul imposibil!”. (T.G.)