De ce trebuie modificată legea alegerilor parlamentare

Actuala legislaţie implică cheltuieli imense ale statului pentru alegeri. Cu justificarea că împiedică folosirea unor bani la negru sau a unor bani murdari în campaniile electorale, Parlamentul a votat o lege de subvenţionarea a acestor alegeri.

Statul român trebuie să deconteze sume imense candidaţilor care sunt obligaţi însă să investească banii proprii sau bani împrumutaţi legal şi declaraţi. Câte 720 de miloane de lei vechi este suma maximă pe care o poate aloca un candidat, fiecare candidat, în aceste alegeri. Însă statul a pus restricţii ilogice în folosirea acestor sume.
În mod normal aceşti bani ar trebui să permită o campanie electorală tranparentă şi eficientă. Aproape nicio organizaţie politică locală nu a strâns sumele maxime, unii candidaţi neacordând în contul de campanie decât foarte puţini bani sau deloc în cazul celor care sunt pe locuri considerate neeligibile.
În final însă, statul, ca şi la alegerile locale, va trebui să achite sume immense. Sume care nu au făcut din campania electorală una mai eficientă sau mai corectă.
Am spus că este foarte bine că s-a renunţat la banere stradale mari, la afişe lipite peste tot, la panouri publicitare care îmbrăcau blocurile cu feţele candidaţilor, la brichete, tricouri, şepci, fulare,căciuli, pungi. Şi eu, şi toţi gazetarii din ţară am crezut astfel că, în sfârşit, oamenii vor avea mai mult acces la mass media locală, că astfel ziarele noastre vor ajunge şi în miile de localităţi în care oamenii, în absenţa oricărui chioşc de ziare, nu au de unde să îşi cumpere un ziar şi citesc extrem de rar ziare tipărite şi cei care au de unde să îşi cumpere datorită veniturilor mici pe care le au.
Am crezut că ne vom putea implica serios, toţi jurnaliştii din România în prezentarea amplă a fiecărui candidat, iar aceştia vor avea cum să îşi facă o campanie eficientă cu ajutorul ziarelor!
M-am şi ne-am înşelat. Legea este absolut restrictivă, având prevederi ilogice, ca să nu le spunem imbecile. Iar populaţia nici nu ştie de aceste restricţii.
Hai să le trecem în revistă pe cele mai evidente!
În primul rând legea obligă candidatul să îşi împartă suma în nişte procente. Poate pentru un candidat dintr-o zonă ar fi important să aloce toţi banii din campanie în presă locală scrisă, pentru altul în presă online sau în televiziune. Unele circumscripţii au mai multe locuri de afişaj legal decât altele, deci acolo trebuie mai multe afişe. Ei bine legea fixează procentual sumele care pot fi alocate presei scrise sau celei online (în acest caz pot fi folosiţi maxim 30 la sută din suma destinată total presei), afişelor şi tipăriturilor de campanie.
Apoi legea impune fiecărei firme editoare de ziare să solicite candidaţilor tariful obişnuit de publicitate practicat pentru societăţi comerciale. Avem dreptul să facem maxim 20 la sută reducere din acest tarif fiecărui competitor politic. Această prevedere a limitat spaţiul alocat publicităţii electorale. Legea ar trebui să permită negocieri între candidaţi şi cei care fac campanie, ar trebui să permită presei să facă alte oferte candidaţilor. Gândiţi-vă că într-un ziar central o firmă mare de telefonie plăteşte o sumă imensă pentru a prezenta o poză cu un telefon mobil nou. Dar acea poză aduce câştiguri din vânzarea telefoanelor. Este de-a dreptul absurd să impui ziarului respectiv să ceară unui candidat la funcţia de deputat într-un sector să plătească o sumă la fel de mare pentru o simplă poză cu el dacă ocupă aceeaşi suprafaţă din ziar.
Negocierile directe ar fi permis candidaţilor, din toate zonele şi din toate partidele, să obţină suprafeţe mai mari în presa scrisă şi online folosind bani mai puţini. Deci în final cheltuieli mai mici pentru stat, dar care asigurau o campanie mai eficientă.
Şi cea mai cretină interdicţie este cea legată de achziziţionarea de ziare care să fie distribuite apoi electoratului. Deci candidaţilor li se permite să cumpere spaţiu publicitar într-un ziar, dar nu să cumpere acele ziare şi să le distribuie oamenilor.
Oricât spaţiu ar fi cumpărat orice candidat din Vâlcea, în orice ziar, proiectele promovate de el nu au putut fi citite de populaţia din mediul rural. Deci banii au fost aruncaţi degeaba. Dacă aceste interdicţii nu existau în lege, dacă candidaţilor li se permitea să îşi negocieze singuri contractele cu presa locale în Vâlcea statul ar fi decontat mai puţini bani, dar judeţul ar fi fost împânzit de mii de ziare. Din acele ziare populaţia afla totul despre toţi candidaţii, toate programele, proiectele, realizările profesionale, biografiile celor care candidează. Orice ziar din Vâlcea ar fi putut oferi minim 5 mii de ziare pentru o sută de milioane de lei unui candidat sau partid. Sunt destule ziare care au înasat de la un competitor această sumă sau unele sume mai mari şi nu au putut oferi niciun ziar pentru a fi distribuit electoratului. Iar tirajele nu au fost mărite pentru că oricum lumea nu se arunca la chioşcuri să cumpere ziare împânzite cu texte de campanie electorală.
Niciun ziar din Vâlcea de exemplu nu poate vinde într-un oraş ca Drăgăşani mai mult de 50 de ziare din orice ediţie. Iar într-o comună ca Lăcusteni, Stăneşti, Ghioroiu, Lungeşti şi alte zeci de alte comune nici nu exită chioşcuri de ziare singurele ziare care ajung acolo fiind cele trimise pe bază de abonament unor firme sau administraţiilor locale. Şi atunci la ce foloseşte campania din presa scrisă?
Conştienţi că nu pot să îşi facă campanie cu presa scrisă, chiar folosind sumele maxime admise, candidaţii s-au repezit pe posturile locale de televiziune. Puţin urmărite mai ales datorită bălăcărelilor şi circurilor permanente care în final au creat cetăţenilor o impresie proastă despre toţi competitorii politici. Pe televiziuni nimeni nu a vorbit despre legi şi proiecte, ci toţi au încercat să pară mai buni, mai deştepţi şi mai cinstiţi decât ceilalţi candidaţi. Posturile locale sunt urmărite în principal de ziarişti şi politicieni. Oamenii simpli nu se uită, mai ales la ore de maximă audienţă la aceste emisiuni preferând muzica, sportul şi filmele difuzate de posturi centrale.
Statul aruncă bani mulţi împiedicând o campanie transparentă şi efcientă şi aruncă în derizoriu presa scrisă căreia îi interzice să facă campanie după propriile calcule economice.
Noul Parlament trebuie să modifice legea de finanţare a alegerilor din ţara noastră! Se pot face economii substanţiale de bani. O prevedere logică ar fi ca statul să aloce fiecărui candidat doar jumătate din banii cheltuiţi în campanie. Să li se permită o sumă maximă de decont, de exemplu: îţi dăm de la stat 50 de mii de lei maxim dacă ai cheltuit 100 de mii de lei. Adică dacă ai riscat şi tu banul tău economisit. Dar ar trebui să permită candidaţilor să cheltuiască aceşti bani după cum consideră ei. Câte afişe vrea fiecare, câte ziare şi ce ziare, cât spaţiu şi să îşi poată negocia singur spaţiul dintr-un ziar şi tirajul ce îl va primi de la acel ziar pentru a-l putea apoi distribui cetăţenilor.
În deplin acord cu toate redacţiile din Vâlcea vă spun că fiecare candidat din judeţ putea beneficia de o campanie mult mai eficientă şi transparentă dacă nu existau pervederile actuale. Pe exact aceleaşi sume cheltuite de candidaţi.
Sperăm că noii parlamentari ai judeţului Vâlcea vor croi o lege mai bună!

Traian GUMINSKI