De ce au dispărut mesele de biliard în Râmnicu Vâlcea

În anii 90 erau la modă. Se înmulţeau barurile şi cluburile care deţineau o masă de biliard. Dacă aveai minim o masă aveai sigur clienţi dintre tineri care veneau să joace o bilă şi inevitabil beau şi un suc, o bere, o cafea. Puţini aveau bani să cumpere o masă de biliard aşa că le închiriau. În fiecare cartier numărul meselor creştea, iar în unele localuri acestea erau grupate alcătuind de fapt un interes strict al consumatorului de acolo, să joace o bilă.

Tinerii văzuseră sute de filme occidentale în care personajele jucau la un moment dat biliard. Şi vroiau să fie şi ei ca în occident. Să bea Coca Cola şi să joace biliard.
La un moment dat însă plata chiriei pe mese nu mai era acoperită de încasările de la jucători. Nu se putea creşte preţul pe oră iar numărul acestora scădea. Tinerii au ajuns să îşi cheltuiască banii de buzunar pe bilete de pariuri şi păcănele. Era mai tentant să bagi 3 lei sau 10 lei în ceva din care sperai să câştigi decât într-o distracţie. Acum mulţi din generaţia 16-24 nici nu ştiu regulile de joc şi nu au dat măcar o dată cu tacul într-o minge.
Un joc extrem de popular şi de distractiv, elegant adeseori (vedeţi eleganţa jucătorilor de snooker) a ajuns uitat. În Vâlcea nimeni nu a mai organizat de mulţi ani o competiţie, un concurs de biliard iar acestea era lunare în anii 1996-2000.
Treptat, nimeni nu a mai cumpărat mese şi numărul celor care deţineau mese s-a redus permanent. În cel mai mare cartier din Râmnic nu mai există loc în care să poţi juca un biliard. Şi erau câteva zeci. Nici centrele mari comerciale din zona centrală a oraşului nu mai au măcar o masă de biliard. Dar nu mai există bar care să nu aibă păcănele. Păcănele au şi agenţiile de pariuri, iar numărul acestora a crescut de zici că suntem în Nevada. Numărul cazinourilor a crescut şi este în creştere. Pentru o absolventă de liceu din Râmnic care nu vrea sau nu poate urma cursuri universitare cel mai râvnit job a ajuns cel de angajată la o sală de pariuri sau la un cazinou. Te doare mintea. În acelaşi timp în care au dispărut locurile de muncă din producţie au dispărut mesele de biliard. Una câte una. Cei care munceau la fabrică puteau juca seara o bilă cu prietenii şi să bea o bere. Cei care fac banii uşor din fel de fel de învârteli sau care nu au joburi pe aici speră să facă mai mulţi bani din pariuri.
Din pariuri şi din păcănele fac în final bani străinii care deţin marile firme şi care deţin aparatele şi licenţele. Ei smulg lunar bani buni din România şi îi duc în afară. Orice român care joacă în cazinouri sau în agenţiile de pariuri contribuie la profitul multinaţionalelor şi la sărăcirea lui!
Şi nici nu se gândeşte cât de distractiv ar fi să iasă cu prietenii la o bilă. Acolo unde mai sunt mese. Doar câteva în Râmnic şi sigur pe cale de dispariţie.

Traian Guminski