Iresponsabilitatea dascălilor grevişti

Televiziunile centrale au prezentat luni, pe larg, situaţia din Iaşi unde un sindicat profesoral a reuşit să convingă un mare număr de profesori să saboteze Bacalaureatul. Adică să şantajeze statul pentru a obţine o mărire de salarii, iar obiectul şantajului îl reprezintă elevii absolvenţi de liceu care susţin examenul de Bacalaureat. Profesorii grevişti au decis că a nu corecta lucrările elevilor şi a nu intra la supravegherea examenelor este procedeul corect pentru a obţine o mărire de salariu.

Nu voi face aici referire la avantajele acestei categorii de bugetari. La faptul că puţini oameni în România au atâtea zile libere ca cei din învăţământ. Că au salarii primite la timp, că mulţi dintre ei câştigă venituri nedeclarate din meditarea elevilor, uneori a propriilor elevi de la clasele la care predau ceea ce înseamnă o luare de mită acoperită. Nu voi face referire la calitatea slabă, din ce în ce mai slabă a învăţământului, la măgăriile din sistem în care se promovează pupincurismul, prostituţia şi servitutea politică pentru a avansa. În loc să stopeze porcăriile din sistem şi să scoată politica din şcoli, mii de profesori au devenit membrii de partid numai din dorinţa de a ajunge directori, şefi de catedre, manageri şcolari. Şi-au învăţat elevii de mici să dea bani pentru note. Au transformat şcolile în adevărate laboratoare în care se învaţă despre sex, politică, corupţie, sinecuri. Mulţi dascăli încearcă să scoată bani din vânzarea de rechizite, manuale, din organizarea de excursii, banchete, reuniuni, tabere din fel de fel de rahaturi care nu folosesc cu nimic copiilor.
S-ar putea scrie mii de ziare despre mizeriile din învăţământ, din inspectoratele şcolare, din licee, din diferite clase şi şcoli din ţara noastră.
Ceea ce vreau să spun acum este că aceşti oameni, care şantajează statul ar trebui daţi afară de stat. În fond, când te angajezi în sistemul bugetar şti exact ce salarii vei lua, ce drepturi, ce şanse ai. Nimeni nu te obligă să fi profesor. Din contră tu te înscrii la fel de fel de examene şi îţi foloseşti de multe ori toate pilele şi cunoştinţele pe care le ai şi dacă ţi se pare că sunt prea puţine te mai angrenezi şi politic pe undeva numai de dragul de a prinde un post, apoi un definitivat, o titularizare.
Când devii titular, mai ales în mediul rural, parcă eşti mai tare decât preşedintele ţării. Decât oricine. Nimeni nu te mai poate schimba de acolo indiferent cât de indolent eşti la muncă şi cât de în scârbă îţi faci jobul. Preşedintele ţării are mandate limitate. Titularul din învăţământ este dracul gol. Şi ca jurnalist am asistat la nenumărate scandaluri în care profesori sau dascăli nu mai aveau un comportament adecvat, nu erau doriţi de părinţi şi elevi, dar nimeni nu îi putea schimba din post sau concedia.
Mă refer le absurditatea acestor demersuri şantajiste din partea unor oameni care se pretind a fi intelectuali. Ce să facă medicii şi asistentele cărora nu le ajung salariile şi care lucrează mult mai multe ore într-un an decât profesorii? Cu ce să şantajeze statul? Dar funcţionarii din administraţii locale de multe ori salarizaţi la limita existenţei? Dar grefierii?Ce să facă şoferii din transportul în comun plătiţi cu 1200-1400 de lei? Să nu mai transporte elevii la şcoli până nu li se măresc salariile? Dar miile de vânzătoare din marketuri, şi fast fooduri?
Voi chiar nu înţelegeţi că un stat are o limită. Este ca o firmă. O firmă care dacă ar mări salariile ar intra în faliment.
Voi nu înţelegeţi că sunteţi plătiţi din taxele şi impozitele plătite de părinţii acestor copii a căror examene refuzaţi să le supravegheaţi?
Nu vă convin salariile, plecaţi. Plecaţi din sistemul bugetar român şi mergeţi în altul din Europa. Să vedem câţi dintre voi aţi fi acceptaţi ca dascăli acolo. Mulţi habar nu aveţi de o limbă străină, vă bateţi joc de copiii noştri, nu vă ocupaţi de propria pregătire profesională şi vă bateţi joc şi de meserie.
Nu vă convin salariile? Puteţi încerca în mediul privat. Să vedem cât vă ţin curelele şi cum vă descurcaţi. Aş vrea să văd de exemplu câţi profesori de limba română ar face faţă stresului din mas media. Şi salariilor de aici? Veniţi să lucraţi în sistemul privat în care rareori există zile libere.În care nu avem noţiunea de sărbători legale, de program fix, de duminici, de week-end. În care nimeni nu are concediu mai mult de zece zile o dată. Aveţi idee cum este să alergi după fiecare leu şi de multe ori să îl strângi ca să plăteşti meditaţiile copiilor? Meditaţii de care nu ar fi nevoie dacă voi v-aţi face treaba profesional la catedră!
Când mulţi dintre voi luaţi 25-40 de lei pentru o oră de meditaţie v-aţi gândit cu cât sunt plătiţi pe oră în meseriile lor părinţii elevilor voştri?
De ce ar ţine statul salariaţi care nu îşi iubesc meseria, nu se implică şi şantajează cerând salarii mărite, dar fără a ţine cont de posibilităţile unui buget creat cu greu din sufocarea antreprenorilor şi salariaţilor din mediul privat?
Statul ar trebui să vă concedieze în masă şi să primească în sistem tineri absolvenţi de facultăţi care îşi doresc să fie profesori şi care acceptă condiţiile oferite de stat.
Şi ar mai trebui să facă statul ceva. Ceva pentru care l-aţi urât atâta pe Traian Băsescu când a propus. Să vă plătească cu ora, măi, tovarăşilor. Să vă plătească fiecare oră lucrată, nu fiecare oră pontată. Nu fiecare oră în care de fapt nu munciţi. În regulă, dacă vreţi să lucraţi doar 18 ore pe săptămână, dar să fiţi plătiţi pentru cele 18 ore. Pentru că raportat strict la numărul de ore lucrate aveţi nişte salarii imense. Majoritatea din voi!

Traian GUMINSKI