Legenda comunei Diculeşti, părăsită de localnici din cauza “birurilor grele şi a ciumei”

Comuna Diculești se află într-o zonă care, deși puțin cercetată din punct de vedere arheologic, este inclusă prin descoperirile din apropiere (Bugiulești / comuna Tetoiu) și se află în aria de antropogeneză de pe malurile fostului lac Getic. Descoperirile arheologice întâmplatoare în zona înconjurătoare localității atestă o continuitate neîntreruptă a vieții omenești începând încă din paleolitic. O dovadă în acest sens o constituie așezările neolitice descoperite in Bălcești,precum și unele urme materiale aparținând triburilor din prima epocă a fierului scoase  la lumină pe teritoriul comunei vecine Valea Mare.

Existența populației trace și anume a triburilor gete din zonă este dovedită de numărul mare de monezi de argint emise de orașele antice grecești si de autohtoni descoperite în tezaurul de la Valea Mare. După cucerirea romană, întreaga zonă intră în procesul de romanizare, populația daco-romană continuând să trăiască şi după retragerea autorităților și a armatei romane, o dovadă fiind mormintele din secolul IV descoperite în satul Băbeni. Odată cu organizarea primelor voievodate și cnezate, zona comunei Diculești a intrat în componența cnezatului lui Ioan , menționat în „Diploma Cavalerilor Ioaniți” în anul 1247.

Toponimia Diculești apare menționată în mai multe documente începând cu secolulul al XVII. Este de semnalat faptul că denumirea localității a fost păstrată până astăzi. Astfel, în 1625 prin hrisovul dat de Alexandru Coconul, Zaharia Logofătul din Băbeni cumpără moșia din Preutese (Vâlcea), jumătate din sat și din funia Roboteasca de la Dobre fiul lui Radu din Diculești ”. Într-un zapis pentru cumpărarea unui țigan în 1642 este trecut ca martor și Dobre logofătul de Diculești.

În anul 1720, satul Diculești este părăsit de locuitori „fie din cauza răzmeriții și a birurilor grele sau a ciumei”. O altă informație despre satul Diculești atestă că în 1772 „Dikoleschti, sat cu o biserică pe Oltezul”. Satul Budești este pomenit intr-un document tot din secolul al XVII-lea,respectiv din anul 1625 prin care domnitorul Țării Românești Alexandru Coconul îi dă logofătului Zaharia din Băbeni „moșia de la Budești din funia haraborească partea lui Hondoc a patra parte și de la Stoica și Comănița”. În satul Budești, boierii Diculești , în frunte cu slugerul Alexandru Diculescu despre care se vorbește în documentele sec al XVII-lea, construiesc în 1825 o biserică de zid cu hramul Sf. Nicolae.

Satul Băbeni este cunoscut din anul 1625 dintr-un document prin care domnitorul Alexandru Coconul întărește stăpânirea lui Zaharia Logofătul din Băbeni peste părți din moșiile Preutese (Vâlcea), Budești,Giurgești și Băbeni ”. Satul Colelia apare în documentele primăriei în anul 1940, numărând 121 de familii. Este satul cel mai nordic locuit, în special de rudari. Comuna Diculești a fost unită cu comuna Făurești de la 1 aprilie 1906 pâna la 15 iulie 1908 sub denumirea de Băbeni-Făurești. Prin reforma administrativă comunistă,  Comuna Diculești a fost unită cu comuna Făurești, sub denumirea de Făurești. La 15 septembrie 2004, în urma referendumului Comuna Diculești a fost din nou reînființată.

Letiţia LAZĂR