Vâlcenii sunt obligaţi să distrugă un Parc Naţional
Din nou o pâine de mâncat pentru politicienii din opoziţia vâlceană. Mai ales pentru cei care deşi înţeleg perfect fenomenul, realităţile, nu ezită niciodată să atace puterea chiar şi în situaţiile în care nici ei nu ar şti ce să decidă. În cazul în care se va distruge un parc naţional pentru a salva mii de locuri de muncă şi industria vâceană, opoziţia poate reclama, alături de ONG-uri un abuz al puterii şi să strige că nu ne protejăm mediul, încălcăm directivele Uniunii Europene şi ne batem joc de un Parc Naţional. În cazul în care se salvează parcul, opoziţia va arunca în spinarea celor de la PSD problemele din industrie şi şomajul, şi va asmuţi sindicatele din zonă împotriva puterii.
O sarcină grea pentru liderii actualei majorităţi.
Importanţa calcarului din Costeşti
Săptămâna trecută parlamentari PSD de Vâlcea şi preşedintele Consiliului Judeţean, Constantin Rădulescu s-au întâlnit cu mai mulţi reprezentani ai sindicatelor. Cei din industria minieră cer cu disperare rezolvarea situaţiei de la Cariera Bistriţa..
Mai multe ONG-uri cer în schimb stoparea exploatării de calcar din zona Costeşti şi închiderea carierei.
Legislaţia în vigoare şi acordurile semnate de România ne interzic să distrugem arii naturale protejate.
În Comuna Costeşti din judeţul Vâlcea calcarul se exploatează de foarte mult timp. Este un calcar de calitate superioară indispensabil unităţilor de pe Platforma Chimcă. Uzinele Sodice sunt legate strâns de calcar pentru producţia lor. Nici nu se pune problema importării lui din altă parte, transportul ar urca preţul foarte mult, ar duce Uzinele la faliment. Dar şi CET Govora este legat de USG pentru că nu ar mai avea cui vinde abur şi Oltchimul este legat de cele două.
Iar perimetrul de exploatare al Carierei Bistriţa ( Exploatarea Mineră Râmnicu Vâlcea) se suprapune peste aria Parcului Naţional Buila Vânturariţa.
Uzina de Sodă cumpără anual aproape un milion de tone de calcar de la EM Râmnicu Vâlcea iar Oltchim cumpără peste 100 de mii de tone. Închiderea exploatării ar trimite toţi minerii în şomaj şi ar distruge firma de exploatare. Iar unităţile de pe platformă ar trebui să îşi reducă semnificativ producţia, dar şi calitatea ei, ar pierde clienţi, producţie, ar trimite oameni în şomaj, probabil ar ajunge să şi falimenteze.
Continuarea exploatării însă va afecta în următorii ani o suprafaţă şi mai mare. Un întreg munte ar trebui distrus.
O dilemă care afectează mii de famili
Ce facem, distrugem o arie protejată sau ne salvăm locurile de muncă ? Este o situaţie întâlnită în multe părţi ale lumii şi recent DIGI 24 TV a transmis un documentar cu întregi comunităţi miniere din Munţii Ural care sunt condamnate la foame dacă nu continuă exploatările, deşi exploatările de zăcăminte de fier ar distruge zone protejate, frumuseţi unice şi comunităţi religioase ce trăiesc în acei munţi.
În afară de cei doi mari cumpărători, de la Cariera Bistriţa mai pleacă tone de calcar şi către alţi cumpărători mai mici, din Vâlcea şi din afara judeţului. Lipsa calcarului ar afecta grav Uzina de Sodă şi Oltchim, care şi-ar putea întrerupe sau diminua grav activitatea. Acest lucru ar afecta şi CET Govora, care livrează abur celor două societăţi.
În cariera de la Bistriţa lucrează în prezent 200 de persoane care sunt condamnate la şomaj dacă se închide exploatarea. Tot atâtea familii vor rămâne fără venituri.
Birocraţia ne scoate din minţi
Spuneam recent într-un editorial că birocraţia la noi este mai periculoasă uneori şi mai dăunătoare decât corupţia.
În cazul situaţiei din Costeşti acest lucru l-a simţit cel mai bine administraţia locală. Primarul Toni Peştereanu s-a obişnuit deja să apeleze la parlamentari şi miniştri. Parlamentarii se schimbă, dar şi mai des se schimbă miniştrii Mediului. Care uneori nu înţeleg situaţia, alterori sunt depăşiţi de alte probleme pe care trebuie să le rezolve.
Primarul a fost susţinut în demersurile sale de salvare a locurilor de muncă de foştii deputaţi Aurel Vlădoiu şi Constantin Rădulescu, de fostul senator Dan Niţu şi de alţi politicieni. Au fost făcute dosare cu memorii şi duse la toţi miniştrii mediului care s-au perindat în ultimii ani prin guvernele noastre.
Întreaga situaţie complicată a fost generată de o eroare ce aparţine Guvernului României care a stabilit perimetrul de exploatare printr-o HG din 2000, iar aria Parcului Naţional a fost trasată tot printr-un asemenea act normativ, în 2004 şi suprafeţe importante s-au suprapus fără ca nimeni să observe atunci.
Actualul deputat Ştefan Ovidiu Popa, membru al Comisiei Juridice din Carema Deputaţilor, susţine că este convins că perimetrele parcului naţional au fost stabilite efectiv din birou.
,,S-au pus la o masă, s-au uitat peste nişte hărţi şi au spus: din Piscul ăsta până în punctul ăsta. Aşa au stabilit perimetrul unui parc naţional fără a cunoaşte amănuntele, situaţia din zonă. Nu au venit efectiv pe teren. Eu înţeleg perfect argumentele celor care spun că apără frumuseţea, specile din faună şi floră, şi rezervaţiile. Dar trebuia făcută o delimitare. La un moment dat administraţia din Costeşti şi conducerea unor unităţi de pe platformă negociaseră cu administratorii parcului un schimb. Dădeau în altă parte 90 de hectare de pădure în schimbul celor 29 ale Parcului Vînturariţa. Nu ştiu ce s-a mai întâmplat”, afirmă deputatul Ovidiu Popa.
În urma întâlnirii cu sindicatele parlamentarii vâlceni s-au obligat să aducă la cunoştiinţa Guvernului, a Ministerului Mediului întreaga situaţie. A fost făcut un nou dosar care descrie situaţia, un memoriu al sindicatelor.
Timpul însă trece şi trebuie luată o decizie. Este vorba de o decizie politică, dar şi de una economică dificilă. Un grup buni de europarlamentari ar ajuta ţara noastră într-o astfel de situaţie.
Milităm mereu pentru păstrarea valorilor tradiţionale, apărarea mediului, a pădurilor, a rezervaţiilor, a patrimoniului naţional natural, dar în situaţia de faţă înţelegem exact că judeţul nostru, afectat de şomaj şi de privatizări ticăloase care au distrus mare parte din industrie şi din locurile de muncă, nu îşi poate permite să mai piardă alte mii de locuri de muncă. Nu îşi permite să rămână fără Uzinele Sodice, fără CET şi fără Exploatarea Minieră. Indiferent de cât de farisei vor fi unii politiceni dispuşi să se folosească de conjunctură pentru a ataca actuala putere.
Traian Guminski