Uzina Mecanică Băbeni poate reprezenta un pericol pentru vâlceni

Am dorit să realizăm un articol documentat despre această societate importantă din Vâlcea care este beneficiara unor importante contracte comerciale, incluiv cu NATO a cărei muniție expirată sau scoasă din uz o distruge.

Am dorit să prezentăm punctul de vedere al conducerii Uzinei referitor la tragicul accident din 16 mai anul acesta când un tînăr salariat, de 22 de ani, a decedat în urma unei explozii urmată de un incendiu. Deocamdată ITM Vâlcea nu a dat niciun comunicat și nu a stabilit o cauză a accidentului, iar pe surse am aflat că există mai multe comisii de investigare a acestui incident inclusiv de la Guvern.
Am așteptat aproape două săptămâni să ne sune directorul general Lori Gheorghe Boian și să ne răspundă la întrebările pe care le vom enumera în acest text. Cu mare greutate am intrat în posesia numărului de telefon al directorului comercial Georgel Epure. Pe 8 iulie, într-o scurtă covorbire telefonică, acesta ne-a spus că directorul Boian este într-o ședință și că ne va suna ulterior să ne răspundă la întrebări, iar în cazul exploziei este vorba despre un accident de muncă produs din cauză că victima nu a respectat procedurile și protecția muncii.
Totuși a murit un om. Bine, nu este primul om care moare în subordinea actualului director. O să detaliem spre finalul articoului. Dar este vorba și de oamenii de acolo, de ceilalți salariați, de o comunitate și siguranța ei, de celelalte unități comerciale de producție din apropierea Uzinei.

Câteva întrebări la care așteptăm răspuns?

– Cât de sigură este pentru producție și respectarea contractelor acum Uzina Mecanică Băbeni?
– Ce măsuri s-au luat pe plan intern pentru o mai bună protecție în special în caz de incendiu?
– Cât de sigure sunt căile de acces pentru permite intervenția pompierilor? Există planuri comune cu celelalte societăți comeciale din zonă de sprijin și susținere?
– Cât de sigure sunt rețelele de alimentare cu energie electrică?
– Ce contracte are acum Uzina? Nu cumva o parte din ele au fost acordate unei firme din România, în mod special pentru că distrugerea de muniție este o operațiune care costă mult ma mult în altă parte unde legea impune condiții severe, salarii mai mari, măsuri de protecție mai bună (care costă) și transportul deșeurilor în locuri special amenajate?
– Acum mai există riscul unor alte accidente de muncă mortale? Ce măsuri sunt luate pentru a împiedica un incendiu de amploare?

Înțelegem în mare că actualul director are motive personale puternice entru a evita contactul cu mass media datorită unor situații din trecutul său. Un trecut pe care-l descoperi pe internet cu multă greutate analizând fel de fel de frânturi de informații scăpate în presă de-a lungul anilor și citind zeci de texte mai mari și mai mici. Legăm acestea într-o scurtă prezentare.
Gheorghe Lori Boian a ocupat poziții importante în organigramele unor unități militare de producție armament. Nu se găsesc date despre studiile sale și dacă este sau nu membru al vreunui serviciu secret putem trage doar concluzia că fostul militar de carieră are relații politice bune plus altele care l-au ajutat sub mai multe guvernări, dar în unele situații nici acestea nu l-au putut apăra total de instanțe.

Accidentele de la UM Sadu înaintea celui de la UM Băbeni

În 2011 la UM Sadu avea loc o explozie care a dus la moartea a două salariate arse de vii și la rănire agravă a unui bărbat. Uzina Mecanica Sadu era condusă atunci de Lori Boian.
Potrivit rechizitoriului procurorilor, Gheorghe Lori Boian, în calitate de director general la U.M. Sadu, a dat dispoziţie ca pulberea rezultată dintr-o muniţie expirată, veche de 30 de ani, să fie introdusă în circuitul de fabricaţie, aspect care are legătură directă cu producerea accidentelui. Valoarea pagubelor, în urma exploziei, este de aproape 200.000 de lei.
Directorul este trimis în juedecată împreună cu alți șefi ai Uzinei. Procesul va dura câți va ani buni. Decizia definitivă va veni abia în 2017. An în care are loc un alt accident mortal la UM SADU. Între timp, după primul acciden, Boian este schimbat din funcție. Dar revine, pe cai mari, în anul 2013 la UM SADU pe o poziție și mai bună. Printr-un ordin emis chiar de ministrul Economiei, Varujan Vosganian-fostul director este numit administrator special al Uzinei de la Sadu. Boian declara atunci că va continua proiectele pe care le avea în plan în perioada în care era director. Lorin Boian deținea funcția de administrator special al fabricii de armament, în paralel cu cea pe care o deținea în cadrul Romarm (cumul carateristic de venituri importante posibil doar celor mai “bazați” băieți deștepți), principala sarcină fiind aceea de stingere a arieratelor pe care UM Sadu le avea la aceea dată. Adică ministrul îl numea administrator cu sarcina de a reduce datoriile pe fostul director care făcuse datoriile și care provocase un accident mortal.
Dar procesul continuă și prima instanță îi condamnă destul de dur pe foștii capi din 2011 ai UM Sadu. Urmează un recurs și acesta la fel de tărpăgănat. Abia în 26 mai 2016 Curtea de Apel Craiova a stabilit sentinţele definitive în acest dosar, pedepsele fiind mai mici decât la prima instanţă. Fostul director al UM Sadu, Gheorghe Lori Boian, a fost condamnat doi ani de închisoare cu suspendarea executării pedepsei şi un termen de încercare de patru ani. Aceeaşi pedeapsă a fost primit şi de fostul director tehnic, Gabriel Lucian Bogdan, şi fostul şeful de secţie, Dumitru Toloargă. În schimb, cei trebuie să achite despăgubiri importante familiilor victimelor în valoare de 360.000 de lei.
În iunie 2016 procurorii deschideau un alt dosar de ucidere din culpă la UM SADU în urma unei alte explozii ,urmată de decesul muncitoarei Valeria Șarmotă, care a ars aproape de vie și s-a chinuit 7 zile înainte de a deceda.
Nu știm dacă Lori Boian a ahitat între timp daunele către familiile victimelor stabilite de lege și nu știm cînd și cum a fost angajat director al Uzinei Mecanice Băbeni, nici care au fost rațiunile angajatorilor săi care l-au preferat înciuda complicațiilor din trecut (sau poate tocmai datorită acestora!!).
Dorim doar ca Uzina Mecanică Băbeni să fie un loc sigur de muncă pentru salariații săi, iar conducerea acestei firme să fie responsabilă față de orașul Băbeni și față celelelalte societăți comerciale care își desfășoară activitatea în acea zonă. Și am dori mai multă transparență și mai puțină mușamalizare în cazul viitoarelor accidente de muncă.

Traian GUMINSKI