Sfântul Ilie, ocrotitorul fulgerelor și al ploii. Credințe, tradiții și lăcașuri de cult din Vâlcea care îi poartă hramul

În fiecare an, la 20 iulie, creștinii ortodocși îl cinstesc pe Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul, unul dintre cei mai puternici și mai iubiți sfinți ai Bisericii. Considerat aducător de ploaie în vreme de secetă și ocrotitor împotriva furtunilor, Sfântul Ilie ocupă un loc aparte atât în tradiția creștină, cât și în credințele populare românești.

În Sfânta Scriptură, Ilie Tesviteanul este prezentat ca un mare prooroc al Vechiului Testament, care a trăit în vremea regelui Ahab și a luptat cu îndrăzneală împotriva idolatriei. Prin rugăciunea sa, Dumnezeu a oprit ploaia timp de trei ani și jumătate, iar apoi a adus din nou ploaia peste pământul însetat. Viața sa a fost marcată de numeroase minuni, iar la sfârșitul misiunii sale pământești a fost ridicat la cer într-un car de foc tras de cai înflăcărați, fără a trece prin moarte.

În tradiția populară românească, Sfântul Ilie este văzut ca stăpânul tunetelor și al fulgerelor. Se spune că străbate cerul într-un car de foc și lovește cu fulgerele duhurile rele, iar tunetele sunt zgomotul roților carului său. De aceea, oamenii îl invocau pentru a feri gospodăriile de grindină, furtuni și incendii.

Sărbătoarea este însoțită de numeroase obiceiuri păstrate din generație în generație. În zorii zilei se culeg plante de leac, în special busuiocul, care este dus la biserică pentru a fi sfințit. Cenușa obținută din arderea busuiocului era folosită odinioară ca leac în medicina populară.

Tot în această zi sunt binecuvântate merele, considerate „fructele Sfântului Ilie”. În vechime, oamenii nu gustau din mere înainte de 20 iulie, iar după sfințire le ofereau de pomană pentru sufletele celor adormiți, mai ales ale copiilor. Se credea că astfel sufletele celor plecați se bucură, iar roadele vor fi binecuvântate.

Sfântul Ilie marchează și un moment important în calendarul pastoral. În această perioadă avea loc recoltarea mierii, cunoscută drept „retezatul stupilor”, un adevărat ritual în lumea satului românesc. După recoltă, familiile și vecinii se adunau la masă, gustau din mierea nouă și se rugau pentru belșug și sănătate.

În multe sate românești, ziua Sfântului Ilie era și prilej de târguri, nedei și întâlniri ale comunităților de pe ambii versanți ai Carpaților, tradiții care au contribuit de-a lungul timpului la păstrarea identității și a culturii populare.

Credințele populare spun că în această zi nu este bine să se lucreze la câmp sau în gospodărie, de teama trăsnetelor și a grindinei. Totodată, bătrânii spuneau că dacă tună de Sfântul Ilie, alunele vor seca, iar fructele din livezi vor fi viermănoase. O altă credință afirmă că dacă plouă în ziua de 20 iulie, vor urma încă 20 de zile ploioase.

În județul Vâlcea, două monumente istorice poartă hramul „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul”: Biserica Mănăstirii Pahomie, din satul Cheia, orașul Băile Olănești, și Biserica „Sfântul Ilie” de pe strada Nicolae Bălcescu din municipiul Drăgășani. În această zi, numeroși credincioși participă la slujbele de hram și se roagă pentru sănătate, ploaie sf