Sfântul Gheorghe 2026! Ziua în care natura renaște și tradițiile veghează peste oameni

Pe 23 aprilie, creștinii îl prăznuiesc pe Sfântul Gheorghe, una dintre cele mai puternice figuri ale spiritualității ortodoxe și un simbol al biruinței asupra răului. În 2026, sărbătoarea cade într-o zi de joi și aduce, ca în fiecare an, o împletire profundă între credință și tradițiile străvechi ale satului românesc.

Cine este Sfântul Gheorghe

“Născut din părinţi creştini, în Capadochia, vestitul Mucenic Gheorghe a trăit în vremea împărăţiei lui Diocleţian. Prunc fiind, rămâne orfan de tată şi, împreună cu mama sa, se mută în Palestina. Ajungând la vârsta desăvârşirii, tânărul Gheorghe a devenit preţuit de toţi, prin pricepere şi osteneală, în acelaşi timp fiind şi viteaz în luptă. La un moment dat, ajunge conducător de oaste în garda împăratului. În anul 303, Diocleţian a început o aprigă prigoană împotriva creştinilor, aceştia fiind obligaţi să aleagă între idolii păgâni şi dreapta credinţă în Hristos. Prigoana a ţinut până în 313, când împăratul Constantin cel Mare, prin edictul de la Milan, declară creştinismul religie de stat, aducând astfel pace creştinilor. Sfântul Gheorghe, fiind născut din părinţi creştini, a fost întemniţat de Diocleţian şi pus la chinuri, ca să renunţe la credinţa sa. Mulţi păgâni, văzând că Sf. Gheorghe a rămas viu în urma torturilor, s-au întors la credinţa în Iisus Hristos. Legenda spune că, acolo în temniţă, Sf. Gheorghe, atingându-se de un mort, acesta a înviat, iar în momentul acela, împărăteasa Alexandra, soţia lui Diocleţian, văzând acestea, a mărturisit credinţa ei în Hristos.
Drept urmare, Diocleţian a poruncit să li se taie capetele şi Mucenicului şi împărătesei Alexandra. În drumul spre osândă, împărăteasa şi-a dat duhul, iar Sfântul Gheorghe, mulţumind lui Dumnezeu, şi-a plecat capul sub sabie şi a fost tăiat. Aceasta s-a întâmplat în 23 aprilie 303. În credinţa populară, Sfântul Gheorghe este asociat adesea cu omorârea balaurului. Această legendă datează din secolul XII şi una din variantele sale este „Legenda Aurea”. Se povesteşte cum un balaur imens şi feroce a apărut lângă oraşul Selena din Lybia. Locuitorii trebuia să-i ofere zilnic oi pentru a-i potoli foamea, iar când nu au mai avut oi, balaurul a cerut pe fata împăratului. Atunci a apărut un viteaz creştin care s-a oferit să răpună balaurul. În unele icoane timpurii, faţa împăratului este înfăţişată în gura balaurului, în timp ce un viteaz cu o suliţă se luptă cu acesta. După ce a străpuns balaurul cu suliţa, tânărul a dus-o pe prinţesă la palatul împăratului, care i-a oferit mâna ei şi jumătate din împărăţie. Viteazul a refuzat, spunând că mai are multe alte lucruri de îndeplinit în lupta sa pentru apărarea bisericii şi ajutorul săracilor şi nedreptăţiţilor; apoi le-a spus că numele lui este Gheorge şi a plecat” – spune dr. Florin Epure, Director executiv al Direcției Județene pentru Cultură Vâlcea.

Ramuri verzi pentru protecție și belșug

În dimineața zilei de Sfântul Gheorghe, capul familiei așază ramuri verzi la porți, ferestre, uși, grajduri sau chiar pe morminte. Acest gest, păstrat din bătrâni, este menit să apere gospodăria, animalele și semănăturile de rău. Crenguțele de fag sau salcie, uneori însoțite de flori galbene de primăvară, devin simboluri ale regenerării și protecției.

Se spune că, odată cu această zi, Sfântul Gheorghe „ia cheile” de la Sfântul Dumitru și deschide drumul naturii spre viață, închizând astfel sezonul rece.

Ziua Sfântului Gheorghe marchează începutul anului pastoral și este însoțită de numeroase tradiții:

• Nimeni nu trebuie să doarmă în această zi – se crede că altfel va fi somnoros tot anul.
• Înainte de răsărit, oamenii se scaldă în ape curgătoare pentru sănătate și curățare de rele.
• Gospodăriile și animalele sunt afumate cu tămâie, pentru protecție împotriva bolilor.
• Fetele nemăritate culeg plante precum mătrăguna sau năvalnicul, în credința că își vor visa ursitul.

Tot tradiția spune că, în această zi, „ard comorile pământului”, iar cei care le caută trebuie să păstreze tăcerea absolută pentru a le putea descoperi.

Monumente istorice vâlcene cu hramul „Sf. Gheorghe”

Mai multe așezăminte monahale din județul Vâlcea își serbează hramul, transformând această dată într-un reper spiritual important pentru credincioși și pelerini:

– Biserica din str. Emil Avramescu nr. 1, municipiul Rm. Vâlcea;
– Biserica din cartier Căzăneşti, municipiul Rm. Vâlcea;
– Biserica din satul Gura Văii, comuna Bujoreni;
– Biserica Mănăstirii Stănişoara, oraş Călimăneşti;
– Biserica din Cormoşeşti, oraș Băile Olăneşti;
– Biserica din str. Al. I. Cuza, nr. 5, oraş Ocnele Mari;
– Biserica din localitatea Ţeica oraş Ocnele Mari;
– Biserica din satul Berislăveşti (ansamblul fostei mănăstiri Berislăveşti), comuna Berislăveşti;
– Biserica din satul Fârtăţeşti comuna Fârtăţeşti;
– Biserica din satul Poeniţa, comuna Goleşti;
– Biserica din satul Turceşti, comuna Mateeşti;
– Biserica din satul Măldăreşti comuna Măldăreşti;
– Biserica de lemn din satul Mlăceni nr. 205, comuna Perişani.
23 aprilie

Între credință și mit

În calendarul popular, Sfântul Gheorghe este văzut ca un adevărat zeu al vegetației, protector al naturii înverzite și al animalelor. Împreună cu Sfântul Dumitru, formează cei doi „stâlpi” ai anului tradițional: unul deschide vara, celălalt o închide.

Astfel, sărbătoarea nu este doar o zi de pomenire religioasă, ci și un moment de echilibru între om și natură, între credință și obiceiuri care au traversat secolele.