Salariile bugetarilor, între reforma promisă și înghețarea veniturilor. Cine câștigă și cine pierde?
Noua Lege a salarizării, pregătită în cadrul angajamentelor asumate prin PNRR, aduce o schimbare majoră în sistemul de plată din sectorul public. Pentru sute de mii de angajați, reforma ar putea însemna ani în care veniturile nu vor mai crește, ci vor rămâne la nivelul actual până când noile grile salariale vor ajunge din urmă salariile aflate deja în plată.
La prima vedere, măsura pare o încercare de a pune ordine într-un sistem în care, după ani de modificări succesive, există diferențe mari între angajați aflați pe funcții similare. Statul încearcă să construiască o grilă unitară, mai previzibilă și mai ușor de controlat.
Dar, dincolo de cifre și mecanisme administrative, rămâne o întrebare importantă: ce înseamnă această reformă pentru oamenii care lucrează zi de zi în instituțiile publice?
Potrivit estimărilor, între 420.000 și 445.000 de angajați ar putea fi afectați de mecanismul de înghețare a veniturilor. Vorbim despre oameni din domenii esențiale pentru societate: profesori, medici, asistenți medicali, polițiști, militari sau angajați ai administrației publice.
Pentru unii, această măsură poate fi văzută ca o corectare a unor dezechilibre acumulate în timp. Pentru alții, însă, înghețarea salariilor vine într-o perioadă în care costurile de trai au crescut, iar veniturile reale sunt deja puse la încercare de inflație.
Reforma salarizării nu poate fi doar despre reducerea diferențelor din grile. Ea trebuie să fie și despre motivarea oamenilor care țin în funcțiune serviciile publice. Un profesor bine pregătit, un medic, un polițist sau un funcționar care lucrează cu responsabilitate trebuie să simtă că munca lui este apreciată.
O problemă veche a României este că multe reforme au fost făcute prin calcule de buget, dar mai puțin printr-o viziune pe termen lung privind resursa umană. Orice economie are nevoie de reguli clare, dar și de oameni care să dorească să rămână în sistem.
În cazul județelor precum Vâlcea, unde instituțiile publice reprezintă un angajator important pentru comunități, efectele unei astfel de măsuri vor fi resimțite direct. Banii care intră în buzunarele angajaților publici se întorc, în mare parte, în economia locală: în magazine, servicii, credite, investiții familiale.
Noua Lege a salarizării poate fi o oportunitate de a construi un sistem mai corect. Dar succesul ei va depinde de echilibrul dintre disciplina financiară a statului și respectul față de oamenii care lucrează pentru comunități.
Reforma nu trebuie să fie percepută doar ca o înghețare a salariilor, ci ca o promisiune că, în final, sistemul va deveni mai echitabil. Altfel, există riscul ca o măsură gândită pentru ordine să fie resimțită de angajați doar ca o nouă pierdere.
Letiția Lazăr