Primarul Mihai Mateescu trebuie iertat de govoreni, chiar dacă faptele sale sunt de neiertat!

Luni, 30 octombrie, am participat la ședința lunară a Consiliului Local din Băile Govora. Ședința a avut loc într-o clădire istorică și emblematică a localității, dar ajunsă acum în o evidentă cădere și vizibilă degradare (sediul primăriei, cel în care ani în șir conducerea administrativă nu a fost în stare să facă nici măcar toalete funcționale și normale, se află în reabilitare).
Am solicitat aprobarea consilierilor, la final de ședință, când se terminaseră de discutat și subiectele de la punctul “Diverse” de a mă adresa primarului Mihai Mateescu cu două întrebări, din dorința de a evita apariția unor stări conflictuale între domnia sa și cetățeni din localitate. A fost prima dată, din 1992 de când am intrat în presă, când am făcut un asemenea demers.

Motivația unui demers atipic pentru un jurnalist profesionist

Despre investițiile lipsă din stațiune, decăderea acesteia, modul defectuos al administrării, lipsa proiectelor de finanțare europeană sau guvernamentală au scris mulți din presă în anii de când Mihai Mateescu este primar. Au scris mai recent și de isprăvile fiului acestuia, Bogdan Mateescu, unul dintre cei mai cunoscuți și controversați judecători din țară, fiu care care încearcă prin orice mijloace să-l salveze pe tatăl său, un primar ce și-a acordat ilegal și s-a împroprietărit la fel de ilegal pe o bucată de teren din Parcul Central al stațiunii, motiv pentru care procuratura i-a deschis un dosar mutat acum din Vâlcea la București.

Cetățenii ce citesc asemenea articole îl pot critica sau pot să nu–l mai voteze pe primar. Pentru subiectul ce-l voi aborda împreună cu un coleg din presa vâlceană, membru și el al Clubului de Presă Vâlcea, unii cuprinși de furie ar putea să-l linșeze, să-l bruscheze sau să–l bată bine. Iar primarul are aproape 70 de ani.
Din aceste motive i-am solicitat domnului primar să justifice cumva, să dea o explicație, că a fost forțat, șantajat, amenințat, bătut, orice motivație, de Securitatea comunistă pentru a deveni informator al acesteia și pentru a da mii de note informative, ani în șir, de când era un tânăr învățător, despre sute de cetățeni din localitate. Eventual să-și ceară iertare de la aceștia pentru că i-a trădat, discreditat, prejudiciat în viețile familiale și în carierele lor profesionale, pentru că a făcut poliție politică.

Mihai Mateescu, dar și câțiva consilieri, știu că lucrăm, eu și jurnalistul Liviu Popescu, la o carte al cărei subiect este “Istoria Securității comuniste din stațiunile balneoclimaterice din Vâlcea”. Ce nu știau, însă, este faptul că am discutat cu informatori ai securității, cu ofițeri și lucrători din securitate ieșiți la pensie, cu istorici, cu victime ale securității care și-au citit propriile dosare și că am cerut și obținut acces la documente aflate acum în arhivele unui organism care se ocupă cu studierea și protecția lor.
Ne-au șocat sutele, miile de note informative scrise olograf, cu un scris de neconfundat, de Mihai Mateescu al cărui nume conspirativ era pe atunci “Vasile Iacobescu”. Practic, credem că nu a scăpat niciunul dintre cunoscuții lui de atunci, colegi de serviciu sau de școală, vecini, prieteni, rude, părinții elevilor săi și chiar și unii dintre elevii săi, sunt subiectele acestor note informative scrise, vă asigurăm, într-un stil deloc favorabil subiecților.
Ne-am asumat faptul că vom folosi în carte, pe cât posibil inițiale și vom evita să creăm situații în care unele persoane defăimate și cu viața călcată în picioare de informatori ar dori să se răzbune. Dar vom pune fotocopii ale unor documente și oamenii vor recunoaște scrisul lui, este o comunitate mică în care oamenii se cunosc, s-ar regăsi și după inițiale.
Demersul nostru publicistic este unul de a contribui la scrierea istoriei unor comunități, în niciun caz de asmuțire a unor victime împotriva călăilor. De aceea am încercat public să-l facem pe edil nu să recunoască că a fost informator, că deja acest lucru îl știe aproape toată Vâlcea și au mai scris alți jurnaliști despre subiect la fiecare alegeri. Ci, să explice cumva de ce a fost și să-și ceară iertare pentru ce a făcut.

Primarul se crede o victimă a vremurilor în care a trăit

Mulțumesc public consilierilor locali din Băile Govora, indiferent de apartenența politică, că m-au lăsat să port acest dialog (vezi video) cu Mihai Mateescu în fața lor. Acum am conștiința împăcată că am făcut deontologic ce trebuia să fac.

Primarul mi-a răspuns că studiind metodele securității comuniste știm sigur cum se făceau aceste recrutări în aceea perioadă, că așa erau vremurile și că mii de oameni au fost obligați cumva să dea note informative. A dat de înțeles că nu se consideră vinovat, nu și-a cerut iertare de la nimeni, și, în final, a spus că suntem liberi să scriem ce vrem despre domnia sa.
Știm desigur cum lucra Securitatea, știm că uneori făcea presiuni pentru a recruta informatori și ulterior presiuni asupra acestora pentru a da note informative despre cineva. Dar știm că recrutările nu se făceau prin torturi fizice și mai ales că nimeni nu dicta surselor informative ce anume să scrie în acele rapoarte. Știm că uneori, în mod excepțional, ofițerii de securitate aveau de a face cu indivizi pe care puteau să-i modeleze, să-i învețe arta minciunii și manipulării unor oameni pentru a obține maxim de informații. Unii dintre acești informatori au folosit aceste tehnici după Revoluție pntru a intra în politică sau a face afaceri de succces în lumea economică, a ocupa funcții in sindicate sau alte structuri. Mihai Mateescu este însă un individ excepțional. Un produs remarcabil al Securității și Școlii comuniste de manipulare și infiltrare. El a reușit să manipuleze o comunitate întreagă pentru a fi ales primar de mai multe ori, deși în mod evident vâlcenii, turiștii și localnicii vedeau că nu are niciun talent de gospodar și nu face nimic bun administrativ și edilitar.

Pare ciudat ca în finalul acestui text să mi exprim admirația față de fostul turnător al Securității în locul dezgustului, dar un maestru, fie chiar și unul al Răului, merită admirat pentru munca și perseverența sa. Iar Mihai Mateescu este unul din cei mai eficienți trădători ai unei comunități și un maestru al manipulării fiind în funcție și acum. A fost unul dintre cei mai eficienți în poliția politică din Vâlcea ani în șir, așa cum ne-au confirmat doi foști ofițeri de securitate. Chapeau, bătrânule turnător! Ești bun! Mai bun decât multe lichele cu ștaif!

Traian Guminski

P.S. Nota redacției

ART. 5
(1) Prin poliție politică se înțelege toate acele structuri ale securității, create pentru instaurarea și menținerea puterii totalitar-comuniste, precum și pentru suprimarea sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
(2) Este agent al organelor de securitate, ca poliție politică, în sensul prezentei legi, orice persoană care a îndeplinit calitatea de lucrător operativ, inclusiv acoperit, al organelor de securitate în perioada 1945-1989.
(3) Este colaborator al organelor de securitate, ca poliție politică, în sensul prezentei legi, persoană care:
a) a fost retribuită sau recompensată în alt mod pentru activitatea desfășurată în această calitate;
b) a fost deținător de locuință conspirativă sau de casă de întâlnire;
c) a fost rezident al securității, în sensul prezentei legi;
d) orice altă persoană care a dat informații securității, prin care s-a adus atingere, nemijlocit sau prin alte organe, drepturilor și libertătilor fundamentale ale omului. Informațiile cuprinse în declarațiile date în timpul anchetei de către persoana reținută sau arestată pentru motive politice privind cauza pentru care a fost cercetată, judecată și condamnată nu fac obiectul acestei prevederi.
(4) Se consideră colaborator al organelor de securitate, ca poliție politică, și persoana care a transmis sau a înlesnit transmiterea de informații, note, rapoarte sau alte acte, prin care se denunțau activitatea sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, de natură să aducă atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
(5) Sunt asimilați colaboratorilor prevăzuți la alin. (3) persoanele care au avut competențe decizionale, juridice ori politice sau care prin abuz de putere politică au luat decizii la nivel central sau local, cu privire la activitatea securității sau cu privire la activitatea altor structuri de represiune ale regimului totalitar comunist.
(6) Implicarea în activitatea de poliție politică a persoanelor prevăzute la art. 2 se stabilește pe baza datelor, probelor și indiciilor existente în dosarele care fac obiectul cercetării, precum și prin orice înscrisuri prezentate de orice persoană interesată în cazul lipsei, alterării sau descompletării dosarului.[1]