Povestea “Norocoasei”, porumbița care a zburat 1500 de kilometri să ajungă la puii ei

Prietenii îi spun “Savarină” și “Ciortaș”, pentru că-i plac celebrele prăjituri și pentru că este un pescar specializat pe capturarea crapilor. Ionuț Corbeanu are, însă, o altă mare pasiune căreia îi dedică majoritatea timpului liber și care i-a adus mari satisfacții. Tânărul de 27 de ani din Olanu crește porumbei care participă cu success la competiții. Unul dintre exemplare, “Norocoasa”, a reușit cele mai mari performanțe din Vâlcea, anul trecut, și i-a adus lui Ionuț mari satisfacții.

Pasiune moștenită de la tatăl său

“Savarină” a crescut alături de porumbei, tatăl său fiind un împătimit crescător. “De la tata am moștenit pasiunea, creștea porumbei, dar din nu-i trimitea la concursuri. Eu am început să mă ocup serios de pasiunea mea acum patru ani. Am învățat de unde am putut, de la prieteni, de pe internet, din cărți și mi-a plăcut foarte tare. Cel mai mult înveți, însă, din propria experiență. Trebuie să-ți cunoști porumbeii. Ca și oamenii, și ei sunt diferiți, au capricii, au tabieturi. Dacă nu-i cunoști, nu poți face performanță”, spune Ionuț.

Costuri mari, satisfacții sufletești

Tânărul de la Olanu își petrece mult timp liber alături de prietenii lui zburători și cheltuie pentru îngrijirea lor sume importante, dar spune că nu poate renunța niciodată la pasiunea lui, chiar dacă satisfacțiile sunt doar sufletești: “Acum am 50 de porumbei, jumătate dintre ei oricând pot participa la competiții. Îi îngrijesc ca pe copii. Au nevoie de mâncare special, să nu vă gândiți că mănâncă orice, ca porumbeii obișnuiți. Au nevoie de tratamente speciale, de atenție, de antrenamente. Până să zboare la un concurs, un porumbel trece prin sute de ore de antrenamente, iar antrenorul sunt eu. Concursurile ne aduc satisfacții sufletești, nu financiare. Ne alegem cu diplome sau cupe, dar pentru noi înseamnă mult. Cine e columbofil pasionat, știe ce spun. Poate cei care nu au această pasiune pot considera că este o pierdere de timp și o prostie să arunci bani pentru porumbei, dar pentru mine nu. Probabil nu voi renunța niciodată la pasiunea mea, chiar dacă soția îmi spune mereu că deja știe cum vom ocupa spațiul unde am acum cuștile”.

“Norocoasa”, performera județului Vâlcea în 2022

Pentru un columbofil perioada concursurilor este cu mari emoții, deoarece, de fiecare dată există marele risc ca un exemplar sau mai multe să nu se întoarcă acasă: “Este o mașină specială care-i duce la locul de unde se pleacă. Au pe picioare cipuri și acasă sunt cronometrați timpii. Sunt trei tipuri de distanță la care se concurează, cea mai mare fiind de peste 1500 de kilometri. De obicei se zbura din Ucraina, dar războiul ne-a dat planurile peste cap și anul trecut s-a ales varianta Polonia. O variantă extrem de riscantă având în vedere că porumbeii traversează zone foarte periculoase și în permanență riscă să fie atacați în special de păsările răpitoare”.
Ionuț se mândrește cu un exemplar care a câștigat cele mai multe concursuri anul trecut: “Porumbița mea pe care am numit-o Norocoasa a reușit cele mai mari performanțe. Anul trecut a zburat și de la 1508 kilometri, din Polonia. Este singurul exemplar din Vâlcea care a reușit cinci clasări. A reușit și obținerea primului loc la maratonul extrem, adică de la peste 1500 de kilometric distanță. Am avut ofertă de 1000 de euro pentru Norocoasa, dar nici nu mi-a trecut prin gând să o vând”.

Ce face un porumbel după ce zboară 1500 de kilometric. Impresionant!

Poate v-ați întrebat ce face un porumbel după ce zboară peste 1500 de kilometri. Ionuț știe și recunoaște că a rămas impresionat de fiecare dată: “Când se zboară de la distanțe mici, în concursurile de viteză, porumbeii se întorc în aceeași zi. Când mergem la concursuri de maraton extrem, porumbeii vin acasă după o săptămână. Noi stăm ca pe jar, vă dați seama. Știm câte pericole sunt, știm că se poate să nu se mai întoarcă niciodată… M-ai întrebat ce face un porumbel când ajunge acasă… E ceva impresionant. Se duce prima dată la puii lui și la perechea lui. Abia apoi se duce și bea apă și mănâncă. E ceva de nedescris, doar cine vede pe viu o astfel de revedere poate să povestească și să trăiască sentimentele acelea”.

“Să mănânc un porumbel? Exclus!”

Pentru viitor, Ionuț vrea să scoată și alți campioni. “Sunt și prieteni care mă întreabă dacă sacrific porumbei. Eu să mănânc un porumbel? Exclus! Nici nu se pune problema de așa ceva. Sunt și prieteni care mă întreabă care e pasiunea care-mi place mai mult, creșterea porumbeilor sau pescuitul. E simplu de răspuns. Dacă mă pui să mă trezesc la patru dimineața pentru a mă duce pe baltă să pescuiesc, prefer să mă duc la cușca porumbeilor, să stau câteva ore cu ei. Să-i îngrijesc, să văd ce au nevoie. Asta nu înseamnă că ciortanii de pe Olt trebuie să stea liniștiți, am timp și pentru ei. Una peste alta, vreau să scot și alți campioni. Veți vedea că o să se audă și în viitor de Ionuț Savarină”, conchide tânărul din Olanu.

Gabriel Cîrjaliu