Poliţia îi transformă pe copiii abandonaţi în infractori
Scriam anul trecut că în curând în Râmnicu Vâlcea tinerii care au fost crescuţi în Centre de Plasament şi apoi abandonaţi în stradă vor crea probleme. Numărul lor nu este mare, dar concentrarea lor în zona cartierului Ostroveni a creat probleme care acum aduc autorităţile în postura de a întreprinde acţiuni ridicole.
Ani buni au fost obişnuiţi să doarmă sub un acoperiş, să aibă trei mese pe zi asigurate de stat, haine, utilităţi, fără să plătească pentru ele. Apoi brusc, după terminarea şcolilor pe care le-au urmat, şi mulţi după împlinirea vârstei legale până la care statul era dator să le ofere protecţie, s-au trezit în stradă. Fără locuri de muncă, fără casă, fără bani, fără rude, fără relaţii. Unii din aceşti tineri au grave probleme de sănătate, alţii au probleme psihice. Iarna dorm prin scări de blocuri, cu predilecţie la ultimul etaj din blocurile turn pe scări sau când este foarte frig la Centrul Ioana. Ziua dorm de multe ori prin curţile grădiniţelor din Ostroveni, pe bănci sau pe marginea Olăneştiului. Se spală pe unde apucă, des în toaletele grupurilor sanitare din centrele comerciale. Se îmbracă cu lucruri luate din second hand sau primite de pomană. Bisericile din oraş sunt frecventate de ei la final de săptămână pentru că vin oameni care le mai dau de pomană. Se strâng în jurul pieţei din Ostroveni şi stau toată ziua acolo în speranţa că cineva le va da o cafea, un suc, ceva de mâncare sau ceva bani pentru a-şi cumpăra ţigări sau de mâncare. Ar dori să lucreze, să aibă venit sigur, să poată să îşi ia mai mulţi împreună ceva în chirie. Dar nu şi-au găsit locuri de muncă deşi au depus cereri la toate societăţile din oraş. Unul din ei reuşeşte de câteva luni să lucreze la Faurecia şi a şi plecat din stradă. Ceilalţi speră să fie de folos cu ceva unora dintre vânzătorii şi patronii din piaţă, din complexul comercial de alături sau de la magazinele din jurul pieţei pentru a câştiga bani. Te şi miră faptul că toate fetele din această situaţie nu s-au apucat e prostituţie, iar băieţii de furăciuni.
Sistemul de educare şi creştere a copiilor în centre de plasament este distructiv şi pentru ei şi pentru societate dacă nu sunt trimişi să înveţe meserii şi dacă statul apoi nu e oferă un loc de cazare şi un loc de muncă. Legislativ una din măsurile de ajutorare ar putea fi o lege care să ofere facilităţi reale societăţilor comerciale care angajează legal astfel de oameni.
În loc de locuri de muncă statul prin reprezentanţii săi îi transformă de fapt în infractori.
Joi, 23 martie, timp de mai multe ore doamna Georgiana (cum îi spun pieţarii), adică poliţista de proximitate din zonă a umblat pe la toţi comercianţii cu un tabel şi i-a pus pe aceştia să semneze un fel de angajament că nu îi vor mai lua la muncă pe aceşti tineri, că nu îi vor mai ajuta şi că nu îi vor încuraja să mai stea în jurul pieţei. Poliţia fost sesizată asupra unor furturi din magazine de ceva vreme şi probabil îi suspectează pe aceşti tineri că ar fi autorii furturilor. Şi vânzători din piaţă s-au plâns de ei. De fapt oamenii de acolo ar vrea ca ei să dispară cumva de pe străzi, să nu îi mai vadă zi de zi în faţa pieţei. Dar nici nu pot să nu îi înţeleagă. Mulţi apelează la ajutorul lor pentru a descărca marfă, a zugrăvi, a muta o mobilă sau a-i ajuta în munci gospodăreşti tocmai pentru a le da nişte bani, dar punându-i să şi facă ceva pentru acei bani sau pentru mâncare. Lumea este conştientă că în lipsa unor venituri minime din care să poată supravieţui oricine se poate transforma într-un infractor. Tocmai de aceea le şi dau oamenii de pomană mai ales iarna haine şi mâncare.
Poliţiştii nu vor să îi vadă în sectorul de care răspund ei. Dar această măsură nu îi poate alunga în altă parte. Dacă nimeni nu le oferă o şansă de supravieţuire este clar că tineri care au crescut în Centre de Plasament şi apoi au ajuns pe străzi vor deveni un pericol public pentru toţi cetăţenii oraşului.
Traian Guminski