„Paracliserul” – Rugăciunea unui om pentru întreaga lume! Ziua 6 la Festivalul de Teatru VERSUS: Trecut VS Viitor

Un spectacol tulburător, o meditație scenică asupra credinței, singurătății și sensului – „Paracliserul” de Marin Sorescu ajunge pe scena Teatrului Anton Pann din Râmnicu Vâlcea, în cadrul Festivalului de Teatru VERSUS, miercuri 4 iunie 2025, începând cu ora 19.00.

Montat de Teatrul Sică Alexandrescu Brașov, spectacolul poartă semnătura regizorului Cosmin Pleșa și îl are în distribuție pe Alexandru Beteringhe, într-un one-man show de o intensitate remarcabilă. Scenografia este semnată de Horia Țigănuș, iar rezultatul este un tablou teatral în care tăcerea spune mai mult decât cuvintele.

Într-o catedrală uitată, un ultim paraclisier continuă să se roage. Pentru cine? Pentru ce? Poate pentru ceilalți, poate pentru o omenire grăbită, uitucă, dezrădăcinată. Poate chiar pentru tine.
„Paracliserul” nu este doar o poveste despre un om și biserica lui – este o metaforă profundă despre sensul interior, despre credința care nu se predă, despre rugăciunea ca ultim gest de umanitate.

Spectacolul face parte din trilogia „Setea muntelui de sare”, scrisă de Marin Sorescu, prezentată integral în cadrul festivalului:

Iona – 3 iunie
Paracliserul – 4 iunie
Matca – 5 iunie

Recomandat pentru publicul de peste 14 ani, „Paracliserul” durează aproximativ o oră, dar rămâne mult timp în minte și sufletul spectatorului.

🎟️ Biletele pot fi rezervate la numărul: 0773 324 352.

Festivalul de Teatru „Trecut VERSUS Viitor” este organizat de Asociația Culori cu Suflet, cu sprijinul Ministerului Culturii (prin Programul Prioritar 2025) și al Consiliului Județean Vâlcea.
Partenerii culturali ai ediției: Teatrul Anton Pann Râmnicu Vâlcea, Asociația Ataraxia și UAP Vâlcea.

Evenimentul este susținut de partenerii de încredere: MG Motor Nurvil, Restaurante OK, Cesar’s Fine Bakery & Coffee și PC Print – companii care cred în forța artei de a transforma comunități.

„Paracliserul” este un spectacol discret, dar copleșitor. O rugăciune scenică pentru cei care nu au timp să se mai roage. O oglindă în care ne putem regăsi, chiar dacă nu vrem să privim prea atent.”