Monumentele Vâlcii: Mănăstirea Arnota

Sfânta Mănăstire Arnota este o podoabă arhitecturală și de sihăstrie care împodobește zona de nord a Olteniei. Se află nu departe de Muntele Buila, la 56 km de Râmnicu Vâlcea, spre Târgu Jiu, în județul Vâlcea. În vatra călugărească a Sfintei Mănăstiri Arnota se ajunge din localitatea Costești, trecând pe lângă Sfânta Mănăstire Bistrița și urcând spre cariera de calcar din Costești, până la altitudinea de 840 m.

Legenda întemeierii Sfintei Mănăstiri Arnota spune că Matei Basarab, mai înainte de a ajunge domn al țării, pe când era urmărit de turci, în urma unei bătălii pierdute, s-a retras în pădurile din zona actualei mănăstiri, împreună cu câțiva oșteni. În semn de recunoștință față de Dumnezeu, care l-a scăpat de la moarte, între anii 1633-1634, pe locul în care s-a ascuns, domnitorul Matei Basarab (1632-1654) a zidit un locaș sihăstresc de închinăciune. El a ctitorit apoi în jurul bisericii chilii pentru călugări și o clopotniță, încadrată de alte clădiri. Potrivit cercetărilor arheologice din 1974, efectuate sub egida Direcţiei Monumentelor Istorice, la temelia actualei biserici, atestată documentar într-un zapis din 11 iulie 1636, se găsesc urmele unor ctitorii mai vechi, probabil din lemn, din perioada boierilor Craiovești, nedatate încă. Sfânta biserică, închinată Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, este una dintre cele mai mici, în rândul bisericilor domnești din țara noastră. Este zidită în formă de cruce, având interiorul împărțit în Sfânt Altar, naos și pronaos. Are abside poligonale și două turle octogonale, una mai mare, deasupra naosului, și alta mai mică, deasupra pridvorului deschis, sprijinit pe șase stâlpi.

În exterior, fațadele zidurilor sunt împărțite în două registre, printr-un brâu median, și decorate cu model din cărămidă. La 1644, biserica a fost pictată în frescă, atât în interior, cât și în pridvorul deschis, unde a fost zugrăvită Judecata de Apoi. Pictura de la Arnota reprezintă un capitol nou al picturii bisericești din țara noastră, umanizarea figurilor, spiritul nativ și elementele decorative cunoscând lumina zilei în acest loc. Pridvorul deschis și turla mică a bisericii au fost adăugate bisericii de Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, la începutul domniei sale, odată cu reparaţiile effectuate între anii 1705-1706. Îi reconstruieşte catapeteasma, o adevarată operă de artă sculpturală, în stil brâncovenesc, care din 1913 se află la Muzeul Național de Artă din Bucureşti.

Tot el renovează pictura, fără să o înlocuiască pe cea originală. Ușa bisericii, sculptată cu multă migală în lemn de castan, păstrează până astăzi o inscripție în limba slavonă, care amintește tot de marele voievod creștin român, canonizat ulterior. Inscripția mărturisește următoarele: Aceste uși le-a făcut Constantin Brâncoveanu vel logofat, biserica fiind prenoită întru bun gândul Domniei sale.

De o frumusețe aparte este tabloul votiv al voievodului Matei Basarab și al doamnei Elena, realizat, cel mai probabil, de zugravul Stroe din Târgoviște, cel care a semnat și icoanele vechi de pe catapeteasmă. O icoană celebră este și fresca din pridvor în care apar zugrăviți Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, înconjurați de puterile îngerești.

Sursa: Arhiepiscopia Râmnicului

Campanie de informare derulată cu fonduri nerambursabile de la Consiliul Judeţean Vâlcea, în cadrul proiectului „Monumentele Vâlcii”