Iresponsabilitatea şi nesimţirea recuperatorilor de creanţe
Conduse de grupuri de “cămătari legalizaţi”, firmele de recuperare creanţe au adus la prag de nebunie o grămadă de români, i-au terorizat pe alţii cu telefoane, sms-uri şi scrisori şi au acţionat haotic pe o piaţă în care regulile sunt sumare sau pot fi încălcate de şmecherii în costume de lux, asociaţi în multinaţionale puternice adevărate fabrici de făcut bani din nenorocirea altora.
O legislaţie ambiguă
Din păcate multe bănci din România şi societăţi de telefonie mobilă apelează la serviciile acestor firme de recuperare creanţe când ar putea rezolva direct cu clienţii lor unele probleme de natură financiară.
De exemplu majoritatea unităţilor bancare din ţara noastră vând creanţele către recuperatori la un procent ce oscilează în jurul la 10 % din valoarea creanţei. Adică dacă tu ai o datorie de 100 de milioane de exemplu neachitată la o bancă ea o vinde unui recuperator, la pachet cu alte creanţe, pe 10 milioane. Recuperatorul va solicita de la tine întreaga creanţă, plus cheltuieli suplimentare. Banca putea de multe ori să obţină mai mult de 10 la sută poate chiar 50 la sută din ce îi datorai dacă îţi facea o astfel de propunere dar a refuzat acest demers pentru că nu există o prevedere legală prin care să fie obligată să îţi dea ţie, celui dator, prima şansă la acoperi creanţa la aceeaşi sumă pe care o percepe d e la firma de recuperare.
Cum acţionează
Iată cum se desciu ei pe siteul companiei:
“Principalul avantaj al colaborării cu o agenţie specializată în colectarea creanţelor, aşa cum este EOS… România, este că suntem experţi în ceea ce facem: utilizăm metode moderne de colectare a debitelor şi facem toate eforturile pentru a găsi soluţii individuale, eficiente, pentru clienţii noştri. Externalizându-vă managementul creanţelor către EOS, vă veţi putea concentra asupra afacerii dumneavoastră principale, fiind siguri de faptul că noi vă vom trata creanţele într-un mod profesional”.
Şi iată o mostră a experienţei lor generată fireşte de faptul că pot achiziţiona creanţe şi presuspuse creanţe fără să fie debitorii de faţă, fără a îi întreba pe aceştia de ce nu au plătit sau dacă sunt de acord şi fără să ştie măcar situaţia reală a debitorului.
Recent pe o adresă din Râmnicu Vâlcea a sosit prin poştă o somaţie a EOS către o persoană care nu locuise niciodată la acea adresă. Dar proprietarul adresei de destinaţie era fostul ginere al celui dator. Datornicul decedase în urmă cu 11 ani şi nu plătise în urmă cu 12 ani un abonament de telefonie mobilă tocmai pentru că decedase. De bună credinţă, cel care a deschis scrisoarea a sunat la EOS să explice situaţia şi să întrebe cum este posibil să trimită o scrisoare unui om mort de 11 ani şi pe o adresă la care nu a locuit niciodată. Ce credeţi că a spus funcţionarul cămătarilor? Păi a întrebat dacă poate primi informaţii despre soţia decedatului (decedată şi ea între timp) sau despre copii acestuia, unde stau şi ce număr de telefon au etc.
Vroiau aceşti nemernici să recupereze, după 11 ani adică cu mult după termenul de prescripţie, contravaloarea unui abonament telefonic făcut acum 13 ani, să recupereze aceşti bani de la oricine, de la orice rudă posibilă.
Aceeaşi şmecheri de la EOS îşi protejează însă perfect conturile de executările la care ar fi ei supuşi de români care i-ar da în judecată şi al căror număr creşte constant.
Tot în Râmnic o femeie executată aiurea de aceşţi EOS s-a trezit cu proprire pe slariu şi a pierdut vreme de câteva luni 1500 de lei. A apelat la instanţă şi a stopat executarea, s-a judecat mai mult de un an şi în final a obţinut o decizie favorabilă în care EOS era obligată să îi restituie atât cheltuielile de judecată cât şi banii propriţi din salariu fără temei.
Nu a avut cu cine să se înţeleagă cei de la EOS KSI au refuzat respectarea deciziei. Femeia a vrut să apeleze la un executor judecătoresc şi atunci… SURPRIZĂ a aflat că nimeni nu îi poate executa.
Surpriză- conturile cămătarilor sunt în alte ţări
Atunci când recuperează bani de la clienţi de ai lor, clienţi deveniţi cu forţa clienţi, pe care îi păcălesc să plătească sau îi execută, folosesc conturile unor avocaţi ai firmei. Iar când trebuie să fie ei executaţi, nu ai pe cine executa – conturile principale sunt în străinătate, mai nou în Olanda. Ar trebui ca executorul din România să apeleze la unul din Olanda, să îi trimită toate actele traduse în Olandeză să demareze noi proceduri juridice, deci păgubitul român să investească noi sume de bani importante pentru a îi executa pe aceşti nemernici.
Legislaţia ar trebui să fie modificată rapid şi credem că parlamentarii vâlceni pot face asta în sensul în care recuperatorii să fie obligaţi să aibă conturi deschise la bănci din România, să colecteze acolo banii recuperaţi şi să menţină în conturi constant o sumă necesară despăgubirii celor care îi cîştigă în instanţe. Iar băncile să fie obligate să ofere datornicilor aceleaşi condiţii de răscumpărare a datoriilor pe care le oferă recuperatorilor de creanţe şi cu prioritate. Cum majoritatea acestor firme externalizează profitul, iar profitul lor se bazează exclusiv pe diminuarea sumelor pe care românii le pot folosi în tranzacţii comerciale din care statul ar câştiga măcar TVA nu vedem de ce statul ar încuraja existenţa unor astfel de societăţi în detrimentul populaţiei.
Traian GUMINSKI