Inutilitatea consilierilor

Este clar, din ce în ce mai clar, că statul trebuie să își micșoreze cheltuielile cu personalul. Zeci de primării anunță reduceri semnificative de personal și au majorat taxele și impozitele în tentativa de a transmite populației că trebuie cumva să plătească pentru a salva locurile de muncă ale birocraților.

Probabil în destule primării, consilii județene, ministere și agenții ale statului se vor concedia oameni. Mă îndoiesc însă, după atâția ani în presă, că cei care vor fi trimiși în șomaj sau la pensie anticipată vor fi cei angajați prin rotițele nevăzute ale unui sistem de relații personale, politice, uneori intime, ale unuia din cele mai corupte și de perverse sisteme administrative din toată Europa.
O soluție simplă și la îndemână de reduceri ale cheltuielilor l-ar reprezenta micșorarea numărului de consilieri prevăzut de lege. Puțini știu că România a avut o perioadă în care consilierii unui sat, unei comune, erau cei mai reprezentativi oameni ai comunității și nu erau plătiți pentru această funcție. Acum România are mii, zeci de mii de consilieri comunali, orășenești, municipali și județeni. Un județ mic spre mediu, ca al nostru, are aproape 1500 de consilieri. Lor li se adaugă un alt număr important de consilieri direcți ai primarilor, președinților de consilii județene și prefecților. Majoritatea angajați pe criterii politice, puțin experimentați într-un domeniu și capabili de a da sfaturi utile care puse în practică să ajute la o administrare eficientă. Au salarii babane și privilegii greu de depistat. Ajută de obicei la trafic de influență și la fel de fel de operațiuni care în final secătuiesc bugetul public pe cheltuieli inutile, sau mult prea mari față de randamentul scontat.
Statul trebuie să taie direct, de la centru, aceste posturi din organigrame pentru că nimeni nu va putea sau nu va vrea să își concedieze consilieri săi. Mai ales dacă aceștia știu prea multe sau au prestat de prea multe ori.
Și tot direct trebuie să reducă numărul consilierilor aleși. Aceștia nu numai că încasează direct sume uriașe de la bugetele orașelor și municipiilor mai ales, dar indirect creează presiuni pe executivii aleși solicitând privilegii. Ca să obțină majoritatea de care au nevoie ca de aer primarii și președinții consiliilor județene trebuie să accepte compromisuri dintre cele mai variate. Consilierii beneficiază de excursii în străinătate fără rost, de deplasări, locuri în diferite AGA și CA, contracte acordate direct rudelor sau prietenilor, aranjamente pentru a își angaja tot la stat nevestele, amantele, verișoarele, copii, părinții, frații, surorile.
O situație interesantă este mereu la alegerea viceprimarilor și vicepreședinților de consilii când traficul este în toi și se folosesc cele mai neorodoxe și imorale metode. Rareori funcțiile sunt ocupate de cei mai merituoși consilieri cum rareori cei mai buni cetățeni ai unei localități ajung consilieri.
În fond poți să ai o majoritate și cu 8 consilieri din 15 nu îți trebuie neapart 16 din 23 ca să dăm un exemplu oarecare. Iar când ești în opoziție poți să fi și cu 2 consilieri din 11, nu neapărat cu 4 din 23.
Numărul acetora poate fi micșorat fără probleme, și dacă analizăm atent sistemul de vot din ședințele publice. Liderii de partide de cele mai multe ori pot șantaja cu ușurință datoritp legii orice consilier. Prin retragerea sprijinului politic, acesta își pierde funcția indiferent cât de capabil ar fi sau cât de bun pentru comunitate. Am văzut treaba aceasta de nenumărate ori nu numai la noi în județ. Înainte de ședință, liderii de partid sau direct președintele organizației fixează dinainte ce să vorbească fiecare, deși rareori sunt puși să vorbească cei de la putere. Se stabilește ce să se voteze la fiecare punct și se intră în ședința de plen unde toți stau ca o turmă și execută comenzile primite. Nimeni nu poate vota după interesele cetățenilor sau după propria conștiință. Recent am văzut un consilier care abia a depus jurământul, votând la câteva minute un proiect de sancționare administrativă a unui director, proiect pe care nu îl cunoștea, și exprimându-și astfel părerea despre activitatea unui om de care nu știa nimic. Nu a avut curaj nici măcar să se abțină de la vot pentru a nu deranja șediul său de partid. Dar stau pe banii noștri, pe bani mulți. De ce să se reducă numărul de salariați, mai ales că există riscul să fie concediați oameni care chiar muncesc și au experiență. Mai bine se reduce numărul acestor consilieri ajunși, mulți din ei pe aceste posturi, nu datorită meritelor profesionale, inteligenței sau serviciilor aduse unei comunități, ci pe fel de fel de criterii absolut aberante uneori, imorale de multe ori și meschine adesea.
Iar cu viceprimarii și vicepreședinți de consilii județene ar trebui făcut altceva. Ori primarii și președinții să îi poată alege ei direct din rândul consilierilor pe cei cu care cred că pot lucra ori, să fie aleși de primari sau președinți, dar numai din rândul altor formațiuni politice decât a primarului sau președintelui de CJ, exact pentru a crea un echilibru și pentru a reprezenta în executiv un număr cât mai mare din alegătorii unei comunități.
Și acest lucru ar putea fi stabilit tot prin lege. Deși mă îndoiesc că vreun parlamentar de la putere ar avea curajul să aibă o asemenea inițiativă legislativă, iar parlamentarii din opoziție nu pot trece nimic tot datorită unui mecanism beton și perfect legal care dă puteri absolute unei majorități absolute.

Traian GUMINSKI