Hăituială instituţională a primarilor din România (II) – Curtea de Conturi inventează prejudicii la orice control

Una dintre cele mai periculoase meserii din Uniunea Europeană a ajuns aceea de primar în România. Cu siguranţă mulţi dintre primari nu sunt nişte îngeri şi sunt destui care ocupă aceste funcţii fără să le merite sau care ar trebui închişi sau îndepărtaţi definitiv din aparatul de stat.

Dar în prezent sute de edili din ţară cad victime unei prigoane instituiţionalizate, unui sistem care a fost implementat prost, îşi pierd mandatele, sunt urmăriţi penal, cheltuie timp şi bani pentru a se apăra în instanţe, asupra lor unii funcţionari ai statului exercită presiuni greu imaginabile şi interpretează legile numai după forma lor nu şi după fond. O să trecem în revistă, cât de scurt putem, câteva din aceste măsuri abuzive şi ilogice în speranţa că parlamentarii le vor putea îndrepta prin modificarea unor legi.

Curtea de Conturi – o instituţie de jecmăneală

La finele lunii noiembrie descriam prigoana și nedreptățile generate de A.N.I. împotriva unor aleși locali (Primari, viceprimari, consilieri locali și județeni, președinți de CJ și vicepreședinți).
Cei de la Curtea de Conturi extind însă prigoana și asupra miilor de salariați din instituțiile publice, nu numai asupra aleșilor. Oricine poate fi acuzat, oricărui funcționar i se poate imputa orice. Ulterior aceștia trebuie să se judece și chiar în cazul în care scapă de sancțiune ( acum 20 de ani am trecut personal prin o astfel de mizerie) cheltuiesc bani pe avocați pe care nu îi pot recupera, pierd timp adunând acte și căutând martori , pierd timp în audieri și de cele mai multe ori rămân marcați pe viață de acest stres.
Presa scrie despre acuzațiile aduse de cei de la Curtea de Conturi prin rapoartele lor care seamănă cu texte ale Inchiziției Medievale. Familia este stresată de eventualitatea în care cel acuzat ar trebui să restituie de multe ori sume uriașe pe care le impută acești “mici Dumnezei” ai birocraților din sistemul de control. Uneori unii funcționari sunt sancționați de șefii lor din cauza rapoartelor, își pierd din gradații, din salariul de merit pierd dreptul la o primă pentru munca depusă sau la o avansare.
Și toate acestea pentru că în Curtea de Conturi nu știm exact câși profesioniști sunt dar toți inspectorii par puși pe “jaf”. De multe ori se antepronunță înaintea unui control. Caută nod în papură, nu gândesc nicio secundă în logica binelui unei comunități. Sunt infatuați și nu îi întreabă nimeni despre averile lor personale, despre mașinile d e lux care le au unii din ei (tunate, cu volane îmbrăcate în piele și vopsea personalizată). Despre tupeul fără limită d e care dau dovadă. Nu ai unde să îi reclami, sunt stat în stat, fac cu legea ce vor pentru că știu că “corb la corb nu-și scoate ochii”.
Primari din toate partidele ne-au povestit despre pretențiile lor, despre atitudinea din timpul controalelor, despre limbaj. Despre nesimțirea lor la urma urmei pentru că sunt plătiți să vegheze la cheltuirea banului public nu să dicteze unei comunități ce să facă cu bugetul ei. Le-am citit deseori rapoartele, folosite tot deseori de colegi din presă pentru a defăima unii edili pe care nu îi suportă. Ziariștii, mai ales cei neexperimentați sau cei de rea credință, le folosesc cu plăcere rapoartele pentru a distruge mediatic cariera unor oameni deja distruși de sistem sau nevinovați. Acești funcționari din Curtea de conturi și alții ca ei din alte instituții au creat ceea ce unii politicieni, neînțeleși de marele public, au numit “Statul Paralel”.

Două ținte false ale Curții de conturi

Din zecile de chichițe pe care le caută, le găsesc sau le inventează atunci când controlează o unitate administrativă, două sunt favoritele inspectorilor de mucava.
Dacă administrația respectivă a făcut în anul anterior cadouri în alimente salariaților, copiilor salariaților (cu ocazia Paștelui, Crăciunului sau Zilei Copiilor) sunt peste 50% șanse să se lase cu “impunerea recuperării unui prejudiciu”. Dacă primăria a dat cadouri familiilor defavorizate, sau elevilor din școli și grădinițe, dacă a cheltuit bani pentru a celebra o sărbătoare importantă a comunității șansele cresc spre 70 la sută. De multe ori am văzut primari sancționați deși aveau cheltuielile cuprins e în buget iar acesta ca și hotărârea de acordare de ajutoare sau cadouri fuse se aprobată de consiliul local. Zeci de primari și funcționari s-au trezit în județ cu impuneri din aceste motive. Anul trecut de sărbătorile de iarnă au fost primării care nu au găsit sponsori ca să facă rost de un brad de Crăciun și care nu au avut curaj să cumpere din buget un pom sau doi și să îi împodobească de frica acestor controale.
Controale făcute de oameni nesănătoși la cap dacă nu înțeleg că rostul unei administrații este și acela de a avea grijă de bătrânii care au contribuit la bugetul local o viață sau de copii care urmează să contribuie la acest buget după ce vor deveni adulți. Cum mama naibii să decizi recuperarea unor prejudicii și să pui în spinarea unor edili niște fapte bune? Cât de câine sau de ticălos să fi?!
O altă chestiune care îi interesează pe saltimbancii de la Curtea de Conturi o reprezintă contractele administrațiilor locale cu presa locală. Ba le consideră multe, ba prea mari, ba nejustificate. Au ajuns zeci de localități să nu mai beneficieze de serviciile presei de frica acestor controale.
De aceea credem că este bine ca cetățenii să afle de fapt cum funcționează serviciile presei, de ce este nevoie d e ele, cât costă, ce beneficii aduc ele unei comunități. Cât de necesară este o transparență și o publicitate făcută actelor administrative.
Presa locală are în județul nostru contracte rareori mai mari de 3 sute de lei lunar cu o administrație locală. Nu există nicio publicație care să aibă contact cu toate administrațiile locale în primul rând pentru că nu ar putea să se ocupe de atâtea comune și orașe neavând suficienți redactori.
Presa este privată și nu este subvenționată de stat. Din cauză că în mediu rural nu există chioșcuri de presă, de vânzare a presei, iar în orașele mici, lumea nu are bani să cumpere ziare aproape toate redacțiile din Vâlcea au împărțit mii de ziare anual gratuit pe întinsul județului. Iar cu una din cele mai bune vizibilități pe internet presa vâlceană publică săptămânal și distribuie pe facebook articole și reportaje care sunt accesate de zeci de mii, de multe ori de sute de mii de oameni nu numai din județ dar din țară și din lume.
Nu scriem spre lauda primarilor decât în campaniile electorale și atunci pe alți bani acordați special pentru acele servicii. Și noi, dar și colegii noștri scriem despre echipe de sport din localități, despre elevii merituoși, despre investițiile administrației,despre proiectele locale și guvernamentale, despre bisericile și lăcașele de cult, despre cărturarii și dascălii de aici, despre ședințele de consilii locale,despre inundații și alte calamități, despre mediu, despre iluminat, despre bugetele comunelor,despre salubritate, despre zile de sărbătoare, despre tradiții, despre evenimentele istorice, despre turism și frumuseți, despre investițiile străine, despre oportunitate unor investiții. Scriem, măi, obtuzilor de la Curtea de Conturi, despre oameni și pentru oameni. Și este normal pentru munca noastră să încasăm niște bani. Niște bani care de multe ori nu acoperă cheltuielile noastre. Și noi, de la acest ziar, dar și jurnaliști de la alte ziare, au investit uneori lunar 2 sute de lei pentru o localitate și au încasat mai puțin. Ca să ajungem minim o dată pe lună în acele localități ne trebuie benzină, mașină, asigurare, timp… Trebuie să deplasăm un om cu experiență. Și dacă trimitem o factură prin poștă costă, și factura costă, și printul a devenit scump, tipărim toți în alte județe, ne mai costă transportul ziarelor. Ne costă serverele, găzduirea paginilor pe internet a siteurilor noastre, și telefonia, și internetul, și contribuțiile la salarii și contabilitatea. Uneori scriem fără contracte, scriem gratis, înțelegând că o comunitate nu mai are bani la buget și pentru al doilea sau al treilea ziar. Scriem din pasiune pentru pasiunile altora, despre pictori, poeți scriitori, preoți, medici, ingineri, constructori, apicultori. Despre cei care și-au iubit comuna natală și s-au întors sau fac ceva în ea. Unele localități cum ar fi Budeștiul și-au mărit populația, plătitorii de impozite, au mărit investițiile și au obținut dezvoltare tocmai datorită unor edili care ne-au înțeles rostul și care au făcut o publicitate totală prin toate publicațiile locale acestei zone. Facem parte din aceste comunități suntem legate de ele, suntem născuți pe meleagurile astea și formați prin școlile județului. Îl iubim și scriem despre el uneori doar pentru banii d e utilități. Ce-ați vrea să facem să scriem pe gratis sau să nu mai scriem deloc? Cât de tâmpiți puteți fi să îi imputați unui primar un contract de 3 sute de lei sau de 2 sute cu o publicație citită lunar de sute de mii de oameni? Ce ați vrea să nu mai știe nimeni nimic despre ce se întâmplă în satele din țară?
Alături de alte publicații din Vâlcea, am solicitat sprijin parlamentarilor vâlceni pentru elaborarea unei legi clare care să permită comunităților locale să aloce sume din buget pentru presa locală așa cum se alocă pentru sport. Nu se poate să fie lăsat la cheremul unui inspector de la Curtea de Conturi existența sau neexistența dreptului la liberă exprimare și a accesului la mas media a cetățenilor din orice sate ale țării. Și nici nu este normal să ajungem cerșetori și să oferim din disperare pe SEAP tarife lunare mai mici pentru popularizarea unei localități decât cele percepute de prostituate, la negru fără taxe și impozite, pentru zece minute de prestație.

Traian GUMINSKI