FOTO/VIDEO Sacrificiu pentru educație! Cei cinci copii ai familiei Răducan din Berbești fac zilnic pe picioare cinci kilometri pentru a ajunge la școală

O familie din satul Valea Mare al orașului Berbești face eforturi foarte mare pentru accesul la educației ai celor cinci copii. Cei mici, cu vârste între 5 și 16 ani merg zilnic pe picioare zece kilometri pentru a ajunge la școală, asta pentru că drumul devine impracticabil, în special în zilele ploioase. Pe vremuri, cartierul Valea Mare al orașului Berbești avea sute de case, biserică și școală. Alunecările de teren din jurul carierei minerești Panga care au început încă din 1989 și s-au amplificat după 2009 când practic au șters cartierul de pe fața pământului. Biserica, școala, 75 de familii și chiar cimitirul au fost strămutate pentru ca Exploatarea Minieră să își poată extindă activitate.

“Ne este foarte, foarte greu”

O singură familie a ales să nu părăsească gospodăria, familia Răducan, singura care mai locuiește în Cătunul Trestia. Roxana și Cristian și-au asumat riscul, dar își doresc o soluție pentru ca cei cinci copii să nu fie nevoiți ca zilnic să meargă pe picioare zece kilometri pentru a ajunge la școală sau grădiniță în condițiile în care drumul comunal devine impracticabil. Cei doi îngrijesc și o mătușă care nu a mai părăsit locuința de mulți ani. “La copii le este foarte, foarte greu. Zilnic merg cinci kilometri prin noroi, prin ploaie, prin zăpadă… Domnul primar nu vrea să amenajeze drumul, spune că a fost vândut la minieră. Domnul vice spune că este un protocol. Din 2012 ne chinuim așa. Drumul a fost reabilitat în 2005 și în 2010 s-a dărâmat din cauza minierei. Avem cinci copii. Nu pot mereu să meargă zilnic singuri. Merg eu cu fetele dimineața. Băieții se întorc seara, pe jos cu lanterna, noaptea la ora 20.00. Avem o singură mașină și aceea dărâmată din cauza drumului. Microbuzul nu vine doar pentru copiii noștri. Eu le spun și acum cum le-am mai spus, casa noastră nu e de vânzare! Mai bine o țin ca și casă de vacanță. Dumnezeu cu mila pentru noi, altceva nu am ce spune”, spune Roxana Răducan.

“Greu nu ne-ar fi dacă am avea drum de acces și dacă nu ar fi acest zgomot de la mină. Copiii sunt foarte afectați. Îi mai duc și eu cu mașina, dar este și ea distrusă în proporție de peste 90 la sută. Am mai avut o mașină, dar am vândut-o. E nevoie de un drum practicabil și să ne lase în pace să ne creștem copiii. Una peste alta noi nu ne vindem gospodăria, aici am crescut, aici voi rămâne. Voi continua demersurile până unde trebuie. Cei de la primărie mi-au spus că drumul este vândut la minieră. Speranțele noastre sunt minime” completează Cristi Răducan.

Zece kilometri pe picioare. Soluții nu sunt

Cei mai greu le este copiilor care sunt nevoiți să se trezească din viul nopții pentru a ajunge la școală, acolo unde de cele mai multe ori ajung cu hainele și încălțările pline de noroi. În acest timp conducerea primăriei spune că soluțiile sunt puține în condițiile în care orașul se întinde pe o suprafață mare și dispune de doar două microbuze școlare. “Facem o oră și jumătate pe drum, ne este foarte greu. Trebuie să ajungem la școală, fie că este zăpadă, fie că este ploaie. Nu avem acces la autobuz. Mai mult decât atât, colegii râd de noi pentru că ajungem la școală cu nămol pe haine și pe încălțăminte. Profesorii ne ceartă și ei pentru că se întâmplă să mai și întârziem”, spun cei mici.

“Orașul se întinde pe o suprafață de 54 de kilometri pătrați. Până în anul 2017 am avut la dispoziție un singur microbuz, acum am reușit să avem două. Distanța de la școală până la dânșii este undeva de 3,5 kilometri. Nu ne încadrăm cu programul microbuzelor, ar însemna să facem dus întors 35-40 de minute și ar însemna ca pe ceilalți copii să-i ducem la școală cu o oră și ceva înainte de începerea cursurilor. Cel mai ușor ar fi să găsim un alt mijloc de transport, să vedem cum putem face. Drumul Comunal care face legătura între Drumul Județean și Comuna Copăceni a fost mutat pe un alt amplasament. În 2006 prin programul închiderilor de mină a fost pietruit. În 2013 după o alunecare de teren s-a mutat din nou, pe o porțiune de pădure, tot pe cheltuiala minierei, se plătește chirie la Romsilva. În tot satul Valea Mare au fost 287 de gospodării, cu biserică, cu școală. Nimeni nu a fost obligat să plece dar gospodăriile au fost strămutate. Familia Răducan nu a ajuns la o soluție de negociere și au rămas. Noi nu-i putem obliga să plece, despăgubirile sunt făcute de minieră… Este un drept al proprietății. Le este și le va fi foarte greu. Peste 5 ani, când exploatarea probabil nu o să mai fie, este posibil să rămână și fără curent electric”, ne-a declarat Dumitru Gioga, viceprimar Orașul Berbești. Pe primarul localității, Vintilă Chelcea, nu l-am găsit la primărie. “Este pe teren”, ne explică angajați ai instituției. Din câte aflăm apoi de la alți oameni edilul este greu de găsit, greu de abordat și asta zilnic.

Cariera Minieră Panga va mai avea activitate maximum patru ani în opinia specialiștilor. După închiderea ei, familia Răducan riscă să rămână și fără alimentarea la rețeaua de energie electrică care aparține minei.

Gabi Cîrjaliu
Video Gabi Henning