FOTO/VIDEO Din lutul Vâlcii, cu răbdare și suflet. Elena Vegheanu duce mai departe povestea ceramicii de Horezu

Într-un sat din comuna Tomșani, județul Vâlcea, lutul nu este doar pământ. Pentru Elena Vegheanu, este materie primă pentru o meserie învățată cu răbdare, dusă mai departe cu pasiune și transformată, de-a lungul deceniilor, într-un adevărat mod de viață.

De aproximativ 30 de ani lucrează într-o secție organizată de ceramică, iar povestea ei este strâns legată de tradiția olarilor din această zonă. A învățat meseria aici, în magazinul-atelier, timp de aproximativ nouă luni, după care a continuat să lucreze și să transmită mai departe ceea ce a învățat.

„De 30 de ani fac activitate într-o secție organizată. Am învățat aici, cam nouă luni de zile, după care am continuat”, povestește Elena Vegheanu.

Un meșteșug care începe adânc, în pământ

Pentru cei care văd doar produsul final, o farfurie decorată sau un obiect ceramic frumos lucrat, drumul până acolo pare simplu. Pentru meșter, însă, fiecare piesă înseamnă timp, pricepere și multă muncă.

Lutul este scos de la aproximativ trei metri adâncime, dintr-o zonă cunoscută de localnici drept Dealul Ulmului. Pământul este trecut prin malaxor, pentru a fi pregătit pentru modelare, însă acesta este doar începutul.

Urmează modelarea, finisarea, decorarea și toate celelalte etape prin care o bucată de pământ se transformă într-un obiect care poate ajunge în casele oamenilor, în colecții sau chiar peste hotare.

„Îl scot de la trei metri, pământul. Îl trec prin malaxor. Obiectul se face mai repede, dar sunt multe de făcut: finisat, decorat, modelat”, explică meșterul ceramist.

De aproximativ două decenii, magazinul în care își prezintă lucrările funcționează, iar activitatea îi permite să trăiască din această meserie. Nu este o avere și nici un drum ușor, dar este o muncă în care Elena Vegheanu a rămas pentru că îi place ceea ce face.

„Merge mulțumitor, cât să trăim. Se poate trăi din așa ceva”, spune ea.

Farfurii care ajung până în Grecia

Ceramica lucrată de Elena Vegheanu nu rămâne doar în Vâlcea. De-a lungul anilor, obiectele realizate în atelierul său au ajuns și peste hotare.

Are un contract cu un client din Grecia, care revine periodic pentru a cumpăra produse. La aproximativ două-trei luni, ia o cantitate de obiecte, în special farfurii, iar colaborarea continuă de ani buni.

Pentru meșterul din Tomșani, faptul că un client străin revine după atâția ani reprezintă una dintre cele mai frumoase confirmări că munca sa este apreciată.

Într-o lume în care produsele făcute industrial sau obiectele ieftine realizate în serie ajung tot mai ușor pe piață, ceramica lucrată manual își găsește cu greu locul. Elena Vegheanu spune însă că nu privește cu dușmănie concurența și nici pe cei care încearcă să ducă tradiția mai departe.

Există, însă, o diferență pe care o simte de fiecare dată: între obiectul lucrat de mâna unui meșter și cel realizat în serie.

„Sunt și printre ei meșteri, dar acum sunt și unii care nu știu nicio treabă. Ne dezavantajează pentru că reușesc să producă la prețuri mai mici”, mărturisește ea.

Meseria pe care vrea să o vadă mai departe

Elena Vegheanu este și mamă a doi copii și vorbește cu mândrie despre faptul că tradiția și lucrurile făcute cu mâna au rămas importante pentru ea.

„Țin foarte mult la lucrurile astea făcute”, spune meșterul ceramist, care recunoaște că se simte mândră ori de câte ori obiectele sale sunt apreciate.

Poate că aceasta este, până la urmă, cea mai importantă parte a poveștii sale. Nu doar faptul că lucrează lutul de trei decenii, că scoate materia primă din pământ, că modelează și decorează fiecare obiect sau că farfuriile sale ajung până în Grecia.

Ci faptul că, într-o perioadă în care obiectele se produc rapid și în cantități mari, Elena Vegheanu încă are răbdarea de a pune mâna pe lut și de a-i da formă.

Din pământul Dealului Ulmului, prin mâinile unui meșter din Tomșani, se naște astfel o bucățică din povestea Vâlcii. O poveste care nu se grăbește, care nu se face pe bandă și care își păstrează valoarea tocmai pentru că poartă urmele mâinii omului.

Gabriel Cîrjaliu