FOTO La Șipote – Glăvile, oamenii din Olteanca readuc la viață locul în care copilăria încă mai are o poveste
Trei fântânițe de la Șipote în comuna Glăvile, locul unde odinioară heleșteul uda grădinile de varză, sunt readuse la viață de oamenii din Olteanca. În spatele acestei inițiative se află însă mult mai mult decât o simplă lucrare de gospodărire: este dorința de a păstra vie memoria unui loc și poveștile celor care i-au cunoscut farmecul în urmă cu zeci de ani.
Relatarea vine de la Nicoleta Văetoiu, cea care a vorbit de mai multe ori despre locurile, oamenii și tradițiile din Olteanca și despre nevoia ca acestea să nu fie uitate.
La Șipote, oamenii s-au apucat să îngrijească cele trei fântânițe și să redea locului aspectul de odinioară. Un loc simplu, dar încărcat de amintiri pentru generațiile care au crescut aici.
„Elena mă îndeamnă mereu: Zi-i și Nicoletei, spune-i și ei!”
În centrul poveștii se află Nicolae Popa, al Viții, cum se prezintă el. Are aproape 92 de ani, dar vârsta nu l-a împiedicat să pună mâna pe sapă, cazma și unelte și să muncească pentru locul de care îl leagă amintiri din copilărie.
Pentru el, Șipote nu este doar un punct pe hartă.
Este locul în care, cu multe decenii în urmă, copilăria însemna apă, dealuri, animale și zile petrecute fără grija timpului.
Când era copil, venea peste deal, din Glăvile, la bâlciul de la Lădești, pe 6 august. Ajungea la apă și făcea baie în baltă împreună cu ceilalți copii. Pleca la păscut cu capra, dar de multe ori joaca și apa erau mai puternice decât orice responsabilitate.
Seara se întorcea acasă cu capra obosită și, probabil, cu o poveste nouă de spus.
Astăzi, după aproape un secol, Nicolae Popa se întoarce la Șipote într-un alt fel. Nu doar ca să-și amintească, ci și ca să ajute la păstrarea locului.
Un om de aproape 92 de ani, încă la muncă
Povestea lui Nicolae Popa este poate cea mai frumoasă parte a acestei inițiative.
La o vârstă la care cei mai mulți oameni privesc în urmă, el continuă să construiască. Pune mâna la treabă, ajută la lucrările de la fântânițe și susține inclusiv partea de pictură.
Alături de el sunt Elena și Ion, care se implică la rândul lor în această mică renaștere a locului.
Nu este vorba despre o investiție spectaculoasă și nici despre o amenajare care să schimbe identitatea zonei. Dimpotrivă. Oamenii încearcă să păstreze ceea ce există și să redea locului respectul pe care îl merită.
Șipote, o bucată din memoria Olteancăi
Pentru cei care nu au cunoscut aceste locuri în urmă cu zeci de ani, trei fântânițe pot părea doar trei construcții vechi care au nevoie de îngrijire.
Pentru oamenii din Olteanca, ele spun însă o poveste.
Acolo a fost cândva heleșteul care ajuta la udatul grădinilor de varză. Acolo au crescut copii care au transformat apa și dealurile în locuri de joacă. Acolo s-au strâns amintiri care, dacă nu sunt povestite, riscă să dispară odată cu oamenii care le-au trăit.
Iar astăzi, câțiva oameni încearcă să împiedice acest lucru.
La Șipote nu sunt readuse la viață doar niște fântânițe. Este readusă la lumină o parte din memoria satului.
Iar povestea lui Nicolae Popa arată că dragostea pentru locul în care te-ai născut nu are vârstă.
Olteanca are oameni care își amintesc. Oameni care se întorc. Și, mai ales, oameni care pun mâna la treabă pentru ca și generațiile următoare să aibă ce să-și amintească.
Gabriel Cîrjaliu