Femei pe listele Parlamentare din Vâlcea – Mihaela Andreianu, o profesoară profesionistă pe listele PNL pentru Camera Deputaţilor

Credem că la aceste alegeri componenţa listelor electorale vâlcene s-a schimbat radical. Nu sunt oameni impuşi de “Bucureşti” pe nicio listă. Partidele au promovat activişti renumiţi vâlceni, foarte mulţi profesionişti şi mult mai multe femei ca altădată. Iar candidatele merită prezentate toate deoarece pentru o femeie este mult mai greu să facă politică şi administraţie eficientă decât pentru un bărbat.

Consilierul judeţean Mihaela Andreianu candidează luna viitoare pe listele PNL de la Camera Deputaţilor. S-a născut în judeţul Galaţi, în localitatea Lieşti, dar şi-a făcut un nume în judeţul nostru muncind şi activând aici de foarte mulţi ani.
M.A.: S-au scris multe despre ativitatea dumneavoastră politcă şi admnistrativă. Cred că ar fi interesant ca vâlcenii să afle şi alte amănunte despre dumneavoastră. Lucruri neştiute din trecut, din adolescenţă, despre familie despre profesiile avute, despre ideluri vise, etape din viaţă. Vă deranjează să povestiţi, să vă povestiţi viaţa?
Rep.: Niciodată nu am evitat să spun ceva sau să răspund unui jurnalist la orice întrebare. Şcoala gimnazială am urmat-o la Lieşti, acolo unde au început visele mele de carieră. Am vrut să fiu, pe rând: prezentator TV, profesor, stewardesă. Pe primele două le-am marcat, pe ultima am ratat-o. În clasa a VIII-a am vrut să dau admitere la liceul de aviaţie de la Bacău, dar s-a opus tata, el voia liceul sanitar, era o modă pe atunci, în cele din urmă a câştigat mama, aşa am ajuns la pedagogic, profil filologie.

Rep.: Sunteţi profesoară, care a fost modelul dumneavoastră de profesor pe care l-aţi urmat?
M.A.: Profesorul care mi-a fost model în viaţă este mama. Am avut-o învăţătoare câteva luni în clasele primare când “tovarăşa” noastră era în concediu de maternitate, apoi diriginte şi profesor de limba romană şi franceză în V-VIII. De la mama am învăţat ca drăgălăşenia de acasă se transformă în seriozitate la şcoală, că dacă eşti copilul “profei” trebuie să înveţi de două ori mai mult ca să confirmi, de la ea am învăţat dragostea de carte, de tradiţii, am învăţat să ascult oamenii, să-i apreciez în funcţie de caracter şi să-i respect indiferent de poziţia socială, am învăţat că nu toate mi se cuvin. Sunt lucruri care mi-au folosit în viaţă şi sunt repere după care mă ghidez şi acum. De la tata am învăţat dragostea pentru familie şi am învăţat să am simţul ridicolului, să ştiu când să mă opresc. De la părinţi am moştenit calităţile, defectele le-am dobândit. Aşa îmi place să spun şi asta cred: părinţii mei au fost perfecţi. Tata nu mai e, din păcate, şi îmi lipseşte enorm.

Rep.: Deci aţi ajuns profesoară pentru că aşa aţi vrut sau pentru că aşa s-a întâmplat?
M.A.: Am pornit de la profesie, am fost indecisă, ca aproape toţi tinerii zguduiţi de democraţie, aşa se face că, deşi pe diploma mea scrie economist licenţiat al Academiei de Studii Economice, am îmbrăţişat profesia mamei şi nu regret. Şi pentru că am spus că am marcat şi primul meu vis din copilărie, acela de a deveni crainic TV, din 1993 şi până în 1996 am fost redactor şi prezentator la TV Vâlcea 1, primul prezentator al unei televiziuni locale din Vâlcea, o perioadă frumoasă de care mă leagă amintiri şi experienţe plăcute. Acum sunt profesor de Economie la Colegiul Economic din Râmnicu Vâlcea. Îmi iubesc profesia la fel de mult cum îmi iubesc familia, ca şi pe cea de-a treia mare pasiune, politica. E destul de greu să le îmbini pe toate, dar toate îmi aduc satisfacţii şi mă împlinesc ca om.

Rep.: Ce înseamnă familia?
M.A.: Familia înseamnă pentru mine echilibrul pe care mi-l dau cei doi copii, Alexandru şi Theodora (studenţi la Psihologie, respectiv la Drept), liniştea şi bucuria pe care o regăsesc când ajung la mama şi la cele 3 surori sau porţia de “sfătuială” pe care o am cu fratele meu de la Sibiu. Ca părinte, cred că am dat societăţii doi oameni integri, cu bun simţ, cu principii şi valori.

Rep.: Ce înseamnă şcoala?
M.A.: Şcoala înseamnă locul unde merg şi acum în egală măsură să învăţ, dar şi să-i învăţ pe elevi, energia pe care o iau de la ei, satisfacţia pe care mi-o dă fiecare generaţie de absolvenţi. Acum sunt dirigintele unei clase a XII-a de care sunt foarte ataşată şi de care sunt mândră pentru modul în care au evoluat în 3 ani. Ca profesor, am încercat să le cultiv elevilor spiritul civic şi responsabilitatea.

Rep.: Ce înseamnă politica?
M.A.: Politica înseamnă provocare şi autodepăşire. Am intrat în politică în 2003, convinsă fiind că fiecare om trebuie să dea înapoi comunităţii ceva. N-am cochetat niciodată cu ideea de a face adeziune la un partid de stânga, PNL a fost prima şi singura opţiune. Cred şi acum, ca şi în urmă cu 13 ani, că doar o guvernare de dreapta poate aduce competenţă şi bunăstare pentru toate categoriile sociale: oameni de afaceri, profesii liberale, bugetari.

Rep.: Cât de greu este să urci, dar să rezişti în politica noastră?
M.A.: Nu e foarte uşor să rezişti în politică, mai ales că de multe ori pui în balanţă ceea ce pierzi: timp, prietenii neglijate, uneori credibilitate a tunci când ceea ce ai dorit să faci nu s-a materializat.

Rep.: Cum a fost ascensiuna ta politică?
M.A.: În politică am trecut prin toate etapele: responsabil de secţie de votare la Râmnic, vicepreşedinte al organizaţiei municipale de femei, preşedinte judeţean al OFL, vicepreşedinte OFL la nivel naţional, membru al biroului politic municipal, apoi judeţean, vicepreşedinte de partid. Am participat la zeci de competiţii electorale şi la alte zeci de competiţii interne. Anul acesta colegii şi apoi electoratul m-au creditat a doua oară cu un mandat de consilier judeţean, fapt care mi-a permis să duc acolo, în “parlamentul judeţului” problemele comunităţilor: drumuri, poduri, canalizare, apă şi uneori proiecte mai ambiţioase. E trist că după 27 de ani sunt încă multe localităţi pentru care dezvoltare înseamnă: apă curentă, canal, iluminat stradal, asfalt.

Rep.: Ţi-ai dorit să fi candidat la parlamentare, ai candidat în competiţia internă şi ai câştigat la vot această poziţie…
M.A.: Prezenţa mea pe listele pentru alegerile parlamentare de anul acesta se datorează încrederii pe care mi-au oferit-o colegii, dar şi proiectelor legislative pe care le-am iniţiat în ultimii 6 ani alături de colegele mele din judet şi din ţară. Legea prevenţiei în sănătate, legea privind stabilirea indemnizaţiei pentru mame, legea creşelor, sunt legi pe care OFL le-a iniţiat în cadrul politicilor în sprijinul stopării declinului demografic din România.Sunt legi pornite de jos, de la problemele identificate de noi pe teren, din discuţii cu oamenii, din chestionarele aplicate.

Rep.: Ce nu este bun în politica noastră? În legile noastre?
M.A.: Mă bucur atunci când un proiect este promovat, dar în egală măsură sunt tristă pentru că din ce în ce mai multe femei aleg să nu se implice în politică sau se retrag, din neîncredere în primul rând. Încrederea în clasa politică este la nivelul cel mai scăzut din 1990 si până acum, aceasta fiind consecinţa eşecului guvernărilor din ultimii 27 de ani şi a corupţiei generalizate. Măsuri bune pentru România au fost, dar ele au fost luate sporadic, cu multe greutăţi şi piedici şi au fost abandonate o dată cu instalarea uneri noi guvernări. Eu am ales să rămân în politica pentru ca am în jurul meu, în PNL şi în societatea civilă exemple de oameni competenţi şi pentru că eu cred în normalitate.

Interviu realizat în 8 noiembrie 2016
Traian GUMINSKI