EXCLUSIV: Regizorul Cristian Pascariu, despre NASTY: “Este o personalitate atât de complexă și captivantă!” Documentarul este lansat astăzi, 23 aprilie 2024, în Sala Mare a Consiliului Județean Vâlcea, de la ora 19.oo

Cristian Pascariu, unul dintre cei trei regizori talentați care s-au ocupat de documentarul „NASTY”, ne-a oferit câteva detalii savuroase despre filmul ajuns pe lista nominalizărilor pentru Festivalul de Film de la Cannes, unul dintre cele mai cunoscute din Europa.

Reporter: – De unde a pornit ideea filmului la 50 de ani distanta de triumful lui Năstase de la Roland Garros?
Cristian Pascariu: – Acest film documentar se lasă așteptat de mult timp și este un mister de ce nu s-a întâmplat până acum, având în vederea viața și cariera lui Ilie Năstase. Aceeași curiozitate au avut-o Tudor Giurgiu și Cosmin Hodor când s-au întâlnit la TIFF în 2020 și au realizat că amândoi își doresc să facă un film despre Ilie. Din acel moment, lucrurile au avansat rapid și, până la sfârșitul anului 2020, ne-am întâlnit pentru a discuta structura și viziunea filmului.

Rep.: – Cât de dificil a fost să realizați interviurile pentru documentar cu vedete internaționale ca Rafael Nadal, Boris Becker sau John Mc. Enroe? Cât de greu a fost să-i convingeți? Cât de mare este rolul lui Cosmin Hodor?
C.P.: – Faptul că Ilie Năstase era deja implicat în proiect ne-a ajutat enorm când încercam să îi convingem pe acești sportivi. Am descoperit că Ilie este iubit și respectat de colegi, rivali, dar și de tineri tenismen, iar cea mai dificilă parte a fost să ne sincronizăm cu programul lor, nu neapărat să îi convingem.
Cosmin Hodor este implicat în lumea tenisului profesionist internațional de mult timp, iar acest lucru ne-a deschis multe uși. Fără el nu cred că am fi reușit să facem acest film în forma în care se află astăzi.

Rep.: – Mare parte a documentarului este centrata pe anul 1972. Încă se mai găsesc suficiente date și imagini din acea perioadă?
C.P.: – A fost o provocare să găsim numeroase imagini de arhivă din acea perioadă dar, utilizând materiale de pe întregul glob, am reușit să reconstruim în mod autentic atmosfera și contextul cultural al anilor ’70. Uneori, era necesar să reconstituim un meci sau un eveniment folosind surse diferite. De exemplu, finala de la Roland Garros din 1973 nu fusese arhivată corespunzător; astfel, momentul câștigării punctului decisiv și ridicarea trofeului au fost montate folosind materiale de la trei distribuitori diferiți din Franța, Africa de Sud și Argentina.

Rep.: – Se poate spune acum că îl cunoașteți pe Ilie Năstase?
C.P.: – Chiar și după ce am vizionat sute de ore de materiale de arhivă și am ascultat zeci de interviuri cu apropiații săi, nu aș putea spune că îl cunosc cu adevărat pe Ilie Năstase. Este o personalitate atât de complexă și captivantă încât sunt convins că, dacă am aduna 20 de regizori diferiți, fiecare ar putea crea o poveste unică și intrigantă despre el.

Rep.: – Care este povestea afișului de prezentare a filmului?
C.P.: – Este de pe vremea când revista Playboy avea peste 200 de pagini și era plină de articole lungi de pagini întregi și conținea relativ puține imagini cu nuditate. Mai exact, imaginea a fost creată de Roger Huyssen în 1977 pentru ediția din iunie a Playboy și reprezenta coverul pentru un articol scris de Mike Lupica, intitulat „Ilie, The Terrible”. Când am văzut această imagine ne-am dat seamă că îmbină perfect ambivalența personalității lui Ilie Năstase și am considerat că este perfectă pentru afișul filmului. Ne-am bucurat enorm când am descoperit că artistul este încă în viață și ne-a permis să folosim această imagine pentru promovarea documentarului.

Rep.: – Cum a reacționat Ilie Năstase după ce a vizionat varianta finală a filmului?
C.P.: – Ilie Năstase a fost emoționat și avea ochii în lacrimi prima dată când a văzut o variantă a filmului la TIFF în 2022. A fost o experiență intensă pentru el să se vadă portretizat pe ecran, să își revadă cariera și momentele personale redate într-un mod sincer și fără menajamente. Iar când a văzut varianta finala la premiera de gală din 16 aprilie era vesel și plin de energie, dar la fel de emoționat și cred că pentru câteva clipe și-a recăpătat energia și vitalitatea de acum 50 de ani.

Rep.: – La câți spectatori trebuie să ajungă filmul ca sa fie considerat un succes?
C.P.: – Pentru a fi considerat un succes, filmul ar trebui să atragă nu doar entuziaștii de tenis, ci și publicul larg. Având în vedere contextul pieței românești, unde documentarele nu sunt de obicei blockbustere, dacă filmul nostru ar reuși să atragă câteva zeci de mii de spectatori în sălile de cinema la nivel național, aceasta ar fi o realizare semnificativă. În plus, succesul poate fi măsurat și prin impactul cultural și discuțiile pe care le generează, nu doar prin numărul de bilete vândute.
Rep.: – Vă mulțumesc, și succes!

Cristian Pascariu a mărturisit într-un interviu pentru rockfm.ro că nu a îndrăgit în mod special sportul. Totuși, după spusele sale, fascinația sa pentru tenismen a început atunci când Ilie Năstase le-a dat o pungă plină de documente, toate culese de către un fan al său. Admiratorul a păstrat decupaje cu fiecare articol, poză sau interviu ale sportivului, o resursă incredibilă.

Interviu realizat de Letiția Lazăr

Ilie Năstase_Wimbledon 1974

Jimmy Connors, jucător de tenis american

John McEnroe, jucător de tenis american