Emilian Valentin Frâncu se leagă definitiv de “A patra putere”

Emilan Valentin Frâncu este un unicat în România printre jurnaliști și un unicat printre politicieni. Este singurul om politic care a întemeiat mai multe publicații cu diverse periodicități, posturi de radio și televiziune și este primul și unicul ziarist care a reușit să fie ales deputat, senator, dar și primar de municipiu.

Dublu licențiat și beneficiar a două titlui de doctor (în istorie și în știința dreptului), autor a mai multor cărți și lucrări științifice, Emilian Frâncu este în prag de a lansa o nou carte ce nu ar trebui să lipsească din biblioteca personală a vreunui ziarist din România.
Miercuri, 18 septembrie, la ora 18, va avea loc, la Biblioteca Județeană “Antim Ivireanul” din Râmnicu Vâlcea lansarea cărții “A patra Putere – jurnalistul în căutarea propriului Statut”.
Autorul dedică această carte: “…memoriei mamei mele – VALENTINA FRÂNCU, profesoară de limba română la „Școala cu Ceas“ din municipiul Râmnicu-Vâlcea, care a fondat, alături de mine, reţeaua audiovizuală
VÂLCEA 1-4, unde şi-au făcut ucenicia circa o mie de jurnalişti”.
Cartea este o “bijuterie” tipografică la care au contribuit mai mulți prieteni ai autorului: Coperta este semnată Ion MĂLDĂRĂSCU, ilustraţiile: Cornel CHIOREAN, Epigrame: Nichi URSEI, revizia finală şi pregătirea pentru tipar: Ion SOARE. Cuvântul înainte este semnat: prof. univ. dr.Alexandru Țiclea, prefața este scrisă de jurnalistul Gheorghe Smeoreanu și postfața de jurnalistul Silviu Popescu, ambii fondatori ai primului cotidian privat din România postdecembristă.
“A patra putere” a fost tipărită la IAȘI la Editura Rotipo într-o ediție limitată de colecție.
Iată un fragment din textul în care Gheorghe Smeoreanu descrie perfect valoarea și importanța cărții semnată de Emilian Frâncu:
“… E riscant să scrii despre ziariști, fiindcă nu se știe prea bine ce este ziaristul și dacă această ființă chiar există, ori este, cumva, un produs al imaginației precum unicornul sau trolii. Câtă vreme orice om poate fi ziarist, înseamnă că nimeni nu e ziarist. Ziaristul devine, în acest caz, o stare, precum apa, care poate fi lichidă, gazoasă sau solidă… Pentru a ieși din această ambiguitate, din vraja presei, aveam nevoie de o abordare solidă metodologic a situației, de cruzimea unui om de știință și iată-l făcându-și apariția în ceasul al 12-lea!… Cei ”lipsiţi de talent, de originalitate, şi chiar de bunul simţ comun, incapabili de cultură şi de o muncă mai cum se cade”, îşi doresc să rămână în ubicuitate, supunând la umilinţa lipsei de statut şi pe cei care vor să fie ziarişti, aşa cum alţii sunt medici sau avocaţi. Era nevoie de un pas înainte izbăvitor. Emilian Valentin Frâncu face acest pas, scriind o carte care poate salva presa de multe situaţii jenante, de moravurile ei ascunse despre care vorbeşte Balzac în Iluzii pierdute….”.
Cei care practică această meserie de jurnalist sau care au profesat-o cu bună credință, cu pasiune și cu ceva talent vor fi alături de autor la lansarea cărții, chiar dacă de-a lungul timpului s-au aflat cu acesta în diverse stări de adversitate sau de concurență. Vom urmări însă cu inters prezența sau absența de la lansare a politicienilor locali, știind din întâmplare care din aceștia au fost invitați.

Traian Guminski