Deputatul Vasile Cocoş, propunere legislativă pentru modificarea Legii Societăţilor

Deputatul social-democrat Vasile Cocoş a susţinut în data de 7 decembrie 2017, alături de alţi 37 de deputaţi, printre care şi Ovidiu Ştefan Popa, Daniela Oteşanu şi Eugen Neaţă, propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.31/1990 Legea societăţilor.

În expunerea de motive ale acestei propuneri se specifică: “În România, acţiunile la purtător sunt reglementate de Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale. Astfel, art. 91(1) precizează faptul că „în societatea pe acţiuni, capitalul social este reprezentat prin acţiuni emise de societate, care, după modul de transmitere, pot fi nominative sau la purtător”, în timp ce conform art. 92(4) „acţiunile nominative pot fi convertite în acţiuni la purtător şi invers, prin hotărârea adunării generale extraordinare a acţionarilor”, iar „dreptul de proprietate asupra acţiunilor la purtător se transferă prin simpla tradiţiune a acestora” (art. 99). Din punctul de vedere al existenţei unei evidenţe a acţionarilor care se perindă printr-o firmă cu acţiuni la purtător, conform art. 177(1 )(a) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, „în afară de evidenţele prevăzute de lege, societăţile pe acţiuni trebuie să ţină: un registru al acţionarilor care să arate, după caz, numele şi prenumele, codul numeric personal, denumirea, domiciliul sau sediul acţionarilor cu acţiuni nominative, precum şi vărsămintele făcute în contul acţiunilor”.
Acţiunile la purtător sunt acte care pot ajunge să se refere la valori materiale foarte mari şi care pot circula de la un proprietar la altul fără limitări şi fără formalităţi pentru confirmarea transmiterii, acest lucru realizându-se practic, prin simpla transmitere „din mână în mână”. Acţiunile la purtător pot ascunde proprietatea şi facilita evaziunea fiscală.
Utilizarea acestui sistem eludează criteriile de transparenţă obligatorie pentru cei ce deţin funcţii publice şi pentru declararea şi prevenirea conflictelor de interese. În acelaşi timp este o realitate că există deja presiuni de ordin internaţional care să elimine în alte jurisdicţii, cum este Israel, de exemplu, dar şi altele, acest tip netransparent de deţinere a acţiunilor în societăţile comerciale care gravitează în jurul afacerilor publice ar trebui să reprezinte o adevărată „stare de urgenţă” pentru evitarea săvârşirii de infracţiuni sub adăpostul unui astfel de paravan.
Subliniem faptul că prin deţinerea de acţiuni la purtător, persoane cu funcţii publice, aflate uneori în stare de incompatibilitate, îşi asumă riscul de a eluda legea şi se bazează pe interpuşi care de obicei sunt rude sau prieteni ai acestora, cu mâna cărora vor îndeplini actele comerciale sau de management pentru societatea respectivă.
Există state care au interzis acţiunile la purtător, dintre care putem menţiona: Belgia (interzise din data de 1 Ianuarie 2008 prin „Act of 14 December 2005”), Cehia (interzise din data de 20 iunie 2013 prin „Act no. 134/2013 Coli.”), Cipru, Malta, Marea Britanie (interzise din data de 26 mai 2015 prin „Small Business, Enterprise and Employment Act”).
Subliniem şi faptul că s-a realizat un studiu despre riscurile de infracţionalitate legate de existenţa acestui tip de firme chiar în 2017, de către Transparency International EU: „Under the Shell. Ending Money Laundering in Europe”, dar există şi un studiu mai vechi al OECD, din 2001: „Behind the Corporate Veil.
Efectul interzicerii existenţei firmelor cu acţiuni la purtător asupra economiei unei ţări ar fi doar pozitiv întrucât ar determina creşterea transparenţei şi implicit a nivelului de încredere, nefiind identificate câştiguri pentru economie generate de existenţa acestor societăţi”.