De Sfânta Maria, Vâlcea își deschide porțile tradiției! Zeci de biserici vechi de sute de ani își sărbătoresc hramul, iar satele se pregătesc de bâlci

15 august nu este doar o zi din calendar. În Vâlcea, Sfânta Maria Mare înseamnă clopote care cheamă la rugăciune, biserici vechi care își sărbătoresc hramul, oameni care duc la biserică roadele pământului și sate care se umplu de lumină, muzică și voie bună.

În fiecare an, la Adormirea Maicii Domnului, una dintre cele mai importante sărbători ale creștinătății, Vâlcea își dezvăluie încă o dată una dintre cele mai frumoase bogății ale sale: patrimoniul religios, păstrat de sute de ani în mijlocul comunităților.

De la mănăstirile Cozia, Bistrița, Hurezi, Frăsinei și Sărăcinești până la micile biserici de sat, ridicate din lemn sau zidite cu trudă de generații de oameni, Maica Domnului este cinstită în numeroase locașuri de cult din județ.

Un județ în care istoria se roagă

Vâlcea este unul dintre județele României în care patrimoniul religios se întâlnește la fiecare pas cu istoria. Iar de Sfânta Maria Mare, aceste monumente capătă o emoție aparte.
Printre monumentele istorice vâlcene cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” se numără Paraclisul Mănăstirii Cozia, dar și biserici din Călimănești, Drăgășani, Ocnele Mari, Budești, Bujoreni, Cernişoara, Costești, Diculești, Galicea, Grădiștea, Lungești, Mihăești, Milcoiu, Muereasca, Nicolae Bălcescu, Păușești-Măglași, Păușești-Otăsău, Prundeni, Stoilești, Sutești și Tetoiu.
Sunt locuri diferite, unele monumentale, altele ascunse în liniștea unor sate, dar unite prin aceeași sărbătoare.
La Mănăstirea Cozia, vechea ctitorie legată de Mircea cel Bătrân, rugăciunea se așază peste veacuri de istorie. La Mănăstirea Bistrița, la Mănăstirea Hurezi, prin bolnița sa, și la Mănăstirea Frăsinei, sărbătoarea Maicii Domnului este legată de marile repere spirituale ale Vâlcii.
Iar în sate, acolo unde bisericile de lemn au supraviețuit timpului, praznicul are o frumusețe aparte. Lemnul bătrân, icoanele, lumina lumânărilor și mirosul de tămâie spun povești pe care nicio carte nu le poate cuprinde pe deplin.

Biserici care poartă memoria satului

Pe lista monumentelor istorice cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” se află și numeroase biserici care păstrează memoria comunităților rurale.
La Armășești, în Cernişoara, se află o biserică de lemn. La fel, biserici de lemn cu acest hram pot fi întâlnite la Obislavu – Grădiștea, Izbășești – Milcoiu, la Memorialul „Nicolae Bălcescu” din Valea Bălcească (foto), la Cernele – Păușești-Otăsău, la Geamăna – Stoilești, între satele Urși și Ghiobești, precum și la Pietroasa – Sutești.

Fiecare dintre aceste locașuri reprezintă mai mult decât o clădire veche. Sunt mărturii ale unei lumi în care satul se organiza în jurul bisericii, iar marile momente ale vieții – nașterea, căsătoria, moartea, sărbătoarea și necazul – erau legate de aceeași comunitate.
De Sfânta Maria Mare, aceste biserici devin adevărate puncte de întâlnire între trecut și prezent.

15 august – ziua în care satul se adună

Dar Vâlcea nu trăiește 15 august doar prin rugăciune. În multe comunități, sărbătoarea este și prilej de întâlnire, de petrecere și de păstrare a tradițiilor populare.
În acest an, bâlciuri de Sfânta Maria sunt organizate pe 15 august în Costești, Grădiștea, Păușești-Măglași, Pesceana și Stroești.
Organizate de primăriile acestor comune, manifestările păstrează spiritul vechilor bâlciuri de sat: oameni care se întorc acasă de sărbătoare, familii care se reunesc, copii care descoperă atmosfera de altădată, muzică, voie bună și întâlniri între oameni care poate nu s-au mai văzut de mult.

Bâlciul de Sfânta Maria nu este doar despre distracție. Este parte dintr-o memorie colectivă. Pentru generațiile de odinioară, asemenea zile erau printre puținele momente în care oamenii din sate și din împrejurimi se întâlneau, schimbau vești, cumpărau lucruri pentru gospodărie și petreceau împreună.
Astăzi, tradiția continuă într-o formă adaptată vremurilor, dar păstrează același lucru esențial: comunitatea.

Între grâu, icoană și clopot

Sfânta Maria Mare vine și cu imaginea sfârșitului de vară. Câmpurile sunt aurii, grâul a fost strâns, iar gospodăriile se pregătesc pentru toamnă.
În tradiția românească, roadele pământului au fost întotdeauna legate de sărbătoare. Strugurii, prunele, mierea și florile sunt duse la biserică sau împărțite pentru sufletele celor plecați dintre noi.
Este o zi în care oamenii își amintesc că fiecare recoltă este și rod al muncii, și dar primit.

O sărbătoare care adună Vâlcea

Pe 15 august, Vâlcea se află între două lumi: una veche, păstrată în zidurile și lemnul bisericilor, și una prezentă, care își caută bucuria în târguri, bâlciuri și întâlniri de comunitate.
La Cozia și Bistrița, la Hurezi și Frăsinei, în bisericile de lemn din satele județului sau în mijlocul oamenilor adunați la bâlci, Adormirea Maicii Domnului rămâne o sărbătoare care unește.

Unește generații. Unește satul cu orașul. Unește credința cu tradiția. Unește amintirea celor plecați cu bucuria celor care încă sunt împreună.
Iar când clopotul bisericii bate în dimineața de 15 august, Vâlcea își amintește, poate mai mult ca oricând, că tradițiile nu trăiesc în cărți.
Tradițiile trăiesc în oameni.

Și cât timp oamenii se vor întoarce de Sfânta Maria la bisericile satelor, vor aprinde o lumânare pentru cei dragi, vor împărți din roadele pământului și se vor întâlni la bâlci, povestea va merge mai departe.

15 august – Adormirea Maicii Domnului. O zi în care Vâlcea se roagă, își amintește și sărbătorește.

Letiția Lazăr