De ce le pasă parlamentarilor mai mult de animale decât de oameni?

Nu există județ din România unde presa să nu fi semnalat disperarea multor primari din mediul rural și bătaia de joc la care sunt supuși țăranii și fermierii români, cultivatori de produse agricole sau crescători de animale.

Oamenii muncesc degeaba, recoltele lor sunt distruse sistematic de miile de turme de mistreți care mișună peste tot și care sunt de fapt principala cauză a răspândirii pestei porcine africane. Crescătorii de animale sunt aduși și ei la exasperare de atacurile urșilor și lupilor.
Joi, 19 septembrie, primarii vâlceni au fost chemați la o ședință tehnică de instruire în privința alegerilor prezidențiale. Am asistat la o mulțime de discuții legate de mistreți, am auzit eu și colegii mei din nou problemele lor, lacunele unor legi care dau despăgubiri simbolice și cu mare greutate unor oameni care au a căror muncă a fost distrusă.
Legile din România par a fi lăsate intenționat așa pentru a duce la distrugerea fermierului, a micului țăran, a producției autohtone.
Atât de greu poate să fie pentru parlamentari modificarea unor legi, amendarea unora și elaborarea altora?
Mulți dintre parlamentari s-au născut și au crescut în zone rurale. Au fost votați de oameni de aici. Le cunosc problemele și cunosc bine situația. Chiar nu se poate face nimic?

Situația lupilor și urșilor

Atacurile sistematice ale acestor animale sălbatice a determinat localnici din anumite comune vâlcene să treacă la punerea unor capcane prin care omoară aceste animale, uneori în chinuri groaznice,cu lațuri. Dar oamenii sunt exasperați. Încearcă să își apere vitele și oile, stupinele și gospodăriile.
România este una din țările care dețin cei mai mulți urși și lupi. Sunt țări în care aceste specii au fost exterminate sau sunt aproape de exterminare. De aceea trebuie protejată această faună, dar cu un plan bine pus la punct. În primul rând fiecare grădină zoologică care mai funcționează în România ar trebui să aibă mai mulți lupi și urși cărora să le ofere condiții bune de viață în acest fel fiind protejat un număr mai mare din animale din aceste specii. Apoi ar trebui luate măsuri ca exemplarele care pun în primejdie anumite localități să fie relocate în zone muntoase, acolo unde mai avem păduri întinse. Trebuie ajutate să supraviețuiască ducând hrană mai ales în sezonul rece sau cel de îngrășare la urși direct în aceste “rezervații”. Trebuie eliminate situațiile în care niște animale sălbatice ajung să cerșească mâncare la marginea șoselelor sau să atace în haită gospodăriile ciobanilor din cauza foametei. Toate aceste măsuri pot fi transpuse în cadru legislativ.

Mistreții sunt efectiv apărați de o lege proastă care duce la distrugerea culturilor agricole

Dacă nu se amendează legea vânătorii, atât stoparea pestei porcine, prin reducerea de urgenţă a numărului de mistreţi, cât şi problema pagubelor la culturile agricole vor rămâne o utopie.
Legislația actuală împiedică ca mistreții să poată fi recoltaţi de către vânători de îndată, la pândă sau dibuit, cum cer autoritățile. Cotele de recoltă la mistreţ nu pot fi realizate de îndată, atâta timp cât legislaţia actuală în vigoare interzice pe de o parte, vânarea mistrețului pe timp de noapte cu lanternă și, pe de altă parte, vânarea mistrețului pe timp de noapte prin mijloace de ochire pe timp de noapte, aceasta, în condițiile în care mistrețul este o specie în proporție de 95% nocturnă.
Vânătorii refuză efectiv să stea la pândă la mistreţ după apus, deoarece și ei, la rândul lor, sunt vânați de cei de la Serviciul Arme (Serviciul Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase din Poliţia Română), care trebuie să își facă „targetul de dosare”, mai ales dacă-s sesizați de către vreun nemulțumit. Dacă vânătorii sunt prinși de cei de la Serviciul Arme cu lanterna pe pușcă sau alte mijloace de ochire pe timp de noapte (nightvision sau termal), pe lângă faptul că rămân fără puști se vor alege și cu un dosar penal. După legea actuală, mistreţul se poate vâna și pe timp de noapte, cu condiția ca vânătorul să nu aprindă lanterna (adică doar la lumina lunii), ori în condițiile astea, nu prea găsești vânători care să riște să se împuște între ei la lumina lunii, de dragul limitării pestei porcine sau pagubelor la culturi.
Vânătorii nu au cum să ajute la stoparea pestei porcine, deoarece vânătoarea pe timp de noapte cu lanterna, nightvision sau termalul este infracțiune, iar atât vânătorii, cât și cei de la Serviciul Arme știu foarte bine acest lucru.
Parlamentarii trebuie să modifice legea, pentru ca mistrețul să poată fi împușcat pe timp de noapte cu mijloace de ochire pe timp de noapte (sau cel puțin cu lanterna), dat fiind faptul că mistreţul e pur și simplu nocturn
Legea actuală spune: „vânătoarea pe timp de noapte la lumina farurilor autovehiculelor, sau folosirea dispozitivelor (…) cuprinzând amplificatoare de lumină reziduală, dispozitive de vedere în infraroşu şi dispozitive cu termoviziune, care permit observarea vânatului pe timp de noapte şi tragerea pe întuneric asupra acestuia constituie infracţiune de braconaj şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă” (Art. 42 alin. 1 lit. m).

Mai mult preț pe proprietate

Este evident foarte greu să obligi proprietarii fondurilor de vânătoare sau a pădurilor să acorde despăgubiri fermierilor păgubiți. Sunt și multe acte de făcut, ar urma procese, sumele acordate fermierilor păgubiți oricum sunt ridicole față de pagube. Legea ar trebui ,modificată pentru a apăra proprietatea privată. Deci cei ce dețin pădurile și fondurile sunt proprietari și pe animale și nimeni nu poate vâna acolo fără taxă și aprobarea lor. Este normal. Dar la fel de normal este să aperi prin lege pe proprietarii terenurilor agricole. Așa cum aceștia au dreptul să elimine insectele dăunătoare, gândacii, cârtițele, șerpii sau șobolanii de pe terenurile lor ar trebui să aibă și dreptul de a împușca, otrăvi sau prinde în capcană, fără autorizație, și la orice oră din zi sau din noapte un animal sălbatic care le pune recolta în primejdie.
Deci cât timp mistrețul e pe teritoriul cuiva, proprietarul acelui teren este și proprietar al mistrețului respectiv și decide. Să își păzească animalele, să le dea de mâncare în păduri dacă vor, dar să nu aibă drept de reclamație dacă un fermier a împușcat pe propriul teren un animal care îi mănâncă recolta. Ce mama naibii asta au făcut de mii de ani strămoșii noștri, și-au apărat recoltele și proprietățile nu au stat să se uite ca proștii cum le distrug sălbăticiunile munca. E așa greu să fie făcută o lege cu maxim 4 sau 5 articole? Nu este logic să aperi prin lege proprietatea privată sau un animal sălbatic este mai important pentru un parlamentar decât un om? Decât mii de oameni care plâng pe holurile primăriilor din cauză că munca lor a fost distrusă?

Traian GUMINSKI