Cum am cunoscut-o pe Mădălina Cotar prin expoziţia “Campanie pentru minte și inimă”

L-am regăsit la vernisajul expoziției fotografice a Mădălinei Cotar pe criticul literar Ion Predescu, cel despre care nu știam când îi eram elev în școala generală că va ajunge o somitate în critică literară, deși el știa că eu și alt coleg, Daniel Ionescu (fost redactor șef de cotidian local și purtător de cuvânt al primăriei) vom ajunge să scriem mai mult decât compuneri și poezii adolescentine și schițe SF, și ne “chinuia” cu teme complexe.

I-am spus că am privit cu atenție fiecare fotografie și că am descoperit că nu o cunosc pe Mădălina, deși este prietena mea de ceva timp.
“Este frumoasă de aceea nu o cunoști (n.r. mi-a spus fostul meu dascăl). O femeie frumoasă nu o cunoști niciodată, iar dacă ajungi să o cunoști, ea nu mai este frumoasă!”. Nu-l pot contrazice pe Ion Predescu, indiferent ce-ar spune sau ar scrie.


Mădălina Cotar a propus în expoziția “Campanie pentru minte și inimă” o disecare vizuală a sentimentelor politicienilor vâlceni. Mii de chipuri de oameni surprinși în timpul a două campanii electorale alături de politicieni și candidați. Se spune deseori că o fotografie face cât o sută sau o mie de cuvinte. Este o expresie adresată jurnaliștilor care trebuie să caute permanent și ilustrații bune alte știrilor. Mădălina Cotar, cândva și ea atrasă de presă, nu scrie acum articole nemaiavând timp și pentru așa ceva, dar fotografiile ei, unele istorice și desigur toate unice, au putut fi vizionate în câteva minute și au economisit timp pentru cei care ar fi trebuit să citească mii de pagini pentru a înțelege de fapt că pe toți ne leagă în primul rând umanitatea, sentimentele, trăirile și că o campanie electorală nu este un iarmaroc unde se dau strângeri de mână și zâmbete în schimbul unor voturi.


Am cunoscut mari fotografi ai acestui județ și pe toți fotoreporterii talentați pe care i-a dat presa anilor 90. Știu că Mădălina Cotar ar putea face carieră în arta fotografică dacă și-ar dori, mai ales că toate pozele expuse au fost făcute cu telefonul și nu cu aparate sofisticate și performante foto.
Expoziția a fost “distrusă” la scurt timp după vernisaj, mulți din cei prezenți dorind să primească în amintire una sau mai multe “poze” pe care le-au achitat cu prețuri simbolice (fiecare cu cât a vrut). Noroc cu facebook care va păstra în amintirea publică întreaga colecție expusă și care a fost selectată din peste 5 mii de fotografii. Captivant efort, un adevărat argument inconturnabil al talentului unei femei frumoase…. de necunoscut!


Traian Guminski