Cosmin Bocșaru, primarul din Lăcusteni, despre planurile de reorganizare administrativă: „Nu poți să unești două comune sărace și să obții una mai bogată!”

Reorganizarea administrativ-teritorială a României stârnește îngrijorare în rândul primarilor din mediul rural. Cosmin Bocșaru, primarul comunei Lăcusteni, consideră că o eventuală comasare a localităților nu trebuie făcută în grabă și nici transformată într-un experiment administrativ, fără o analiză serioasă a realităților din fiecare comunitate.

Edilul nu respinge ideea unei reorganizări, însă consideră că aceasta trebuie să înceapă de la nivelul instituțiilor centrale și să vizeze întregul aparat administrativ al statului, nu doar primăriile comunelor.

„Dacă luăm două comune sărace, care nu pot să-și plătească veniturile, și le unim, obținem una mai mare, dar mai săracă, care la fel nu va putea. Fiecare UAT are problemele sale specifice”, a explicat primarul.

„Reorganizarea trebuie să înceapă de sus!”

Cosmin Bocșaru consideră că o reformă administrativă adevărată ar trebui să înceapă cu o analiză a întregului sistem public, inclusiv a numărului de parlamentari, a structurilor județene și a instituțiilor deconcentrate.

În opinia sa, nu este corect ca presiunea reorganizării să fie pusă în principal pe administrațiile locale, în timp ce celelalte niveluri ale sistemului rămân în mare parte neschimbate.

Primarul consideră că o reducere a numărului de parlamentari ar putea reprezenta unul dintre primii pași ai unei reforme mai ample.

Acesta atrage atenția și asupra diferențelor dintre comune, explicând că o localitate care și-a rezolvat o mare parte dintre problemele de infrastructură nu poate fi tratată în același mod cu una care are încă numeroase restanțe.

Satul românesc nu poate fi reorganizat doar după cifre

Un alt argument invocat de primarul din Lăcusteni este legat de realitatea demografică din mediul rural. Acesta consideră că datele recensământului nu reflectă întotdeauna situația reală a comunităților.

Mulți oameni sunt plecați la muncă în străinătate, unii s-au stabilit definitiv acolo, însă există și persoane care au revenit în România, au cumpărat case la țară și locuiesc efectiv în comune, fără să-și schimbe domiciliul din documentele oficiale.

Edilul spune că, în fiecare an, în Lăcusteni sunt cumpărate aproximativ cinci-șapte case, iar numărul celor care locuiesc efectiv în comună, fără să aibă domiciliul oficial acolo, ar putea ajunge la aproape 100 de persoane.

În plus, primarul atrage atenția că digitalizarea serviciilor publice nu poate fi considerată o soluție universală pentru mediul rural, unde nu toți cetățenii au acces la tehnologie sau știu să utilizeze serviciile online.

Dezamăgirea primarului Cosmin Bocșaru față de clasa politică

Dincolo de reorganizarea administrativă, Cosmin Bocșaru a vorbit și despre dezamăgirea sa față de evoluția clasei politice din România. Edilul spune că a rămas în țară din convingerea că lucrurile pot fi schimbate în bine, însă consideră că în ultimii ani încrederea în cei care conduc s-a diminuat.

„Eu sunt optimist de la Revoluție. Am avut ocazia să plec în străinătate, dar nu am făcut-o. Am rămas aici, pentru că am crezut în România. Dezamăgirile mele nu vin de la oamenii din localitate, ci de la cei care ne conduc. Din punctul meu de vedere, clasa politică a început să se degradeze foarte mult”, a declarat primarul.

Acesta consideră că politicienii trebuie să înțeleagă că sunt reprezentanții cetățenilor și că responsabilitatea lor este să lucreze în interesul țării.

„Statul suntem noi. Noi îi trimitem pe reprezentanții noștri acolo, pentru ca ei să încerce să facă țara să meargă bine și noi să avem o viață cât de cât mai bună”, a afirmat Cosmin Bocșaru.

Primarul a criticat și atitudinea pe care, în opinia sa, România o are uneori în relația cu partenerii europeni, susținând că țara noastră trebuie să negocieze de la egal la egal și să nu accepte postura de stat de mâna a treia.

În viziunea edilului din Lăcusteni, orice reformă trebuie să aibă în centrul ei interesul cetățenilor. O reorganizare făcută doar pentru reducerea unor cheltuieli administrative, fără să țină cont de particularitățile comunităților, riscă să creeze mai multe probleme decât să rezolve.