“Corbanul”- jertfa care alungă răul la Roşiile, o sărbătoare care nu piere

Este o sărbătoare unică în județul nostru și posibil și în țară. Rădăcinile ei sunt atât de vechi încât nimeni nu știe de când datează. În fiecare an, exact în ziua de 6 mai, rudarii din comuna Roșiile, din satul Romanești în principal, dar și alți rudari plecați din comună de-a lungul vremii, se adună la poalele dealului din satul Corbu pentru a sărbători “Corbanul”.


Aici, de sute de ani, rudarii din comună se strâng să alunge bolile trupului într-un fel inedit. „Din moşi strămoşi avem acest obicei. Noi nu mâncăm mieii acasă, ce rămâne, îngropăm. Aşa dispar şi bolile pe care nu le putem vindeca altfel decât prin rugăciunea pe care o spunem noi, preoţii, adică cei mai bătrâni dintre noi!”, ne mărturiseşte un bătrân rudar, care se plimbă de la un grup la altul pentru a spune rugăciunea care alungă răul.
În momentul în care se face ritualul nu ai voie să te apropii prea mult. Aici sunt şi români care au copilărit aproape de rudari şi care le-a împrumutat obiceiul, cu speranţa că se vor vindeca de bolile de care suferă.
„Corbanul nu este o sărbătoare, este o boală care provine din lucruri necurate. Este o jertfă! Şi este de sute de ani moştenită. Dacă ai ameţeli sau suferi de orice boală şi te duci la doctor, şi nu îţi găseşte vindecarea, vii aici odată pe an, pe 6 mai şi te vindeci. Nu vii de drag, ci de nevoie. Sunt legi nescrise pe care trebuie să le respecţi, căci altfel nu îşi face efectul. Se aleg miei albi curaţi, adică fără nici o pată neagră, căci aceasta aparţine răului. Numai aceştia se taie şi se pun la foc. Ţuică nu se bea, decât vin roşu de buturugă. Iar în familie se ţine curăţenie la trup şi suflet. Femeile noastre încep să cureţe casa şi hainele cu trei săptămâni înainte de această jertfă. Suntem trei preoţi care trec pe la fiecare familie care ţin ritualul, pe rând şi spun o rugăciune, numai apoi, după ce toţi se roagă, se rupe mielul. Pe mine rugăciunea m-a învăţat un bătrân”, ne povesteşte unul dintre preoţii Corbanului care se duce la o masă şi începe să se roage, lângă o bătrână.


Mielul alb, nu se rupe oricum, iar resturile se îngroapă

Dacă eşti prin preajmă, nu ai voie să te apropii foarte mult de masa respectivă. Bolile de care suferă bătrâna se „pot” pune pe tine. Românii care au crescut alături de ei sunt acceptaţi în comunitatea acestora. Aceştia cunosc deja obiceiurile: „După rugăciunile preoţilor, mielul se rupe, dar nu oricum. Întâi se rupe piciorul drept din faţă, piciorul stâng din spate, apoi piciorul stâng din faţă, şi apoi dreptul din spate. Mămăliga sau ce se serveşte cu mielul, se prepară numai aici. Dacă rămân resturi, totul se îngroapă, nu se duce acasă, pentru că altminteri ar duce bolile şi răul înapoi în gospodării. Se şterg numai pe frunză de fag! E ca un fel de Paşti doar că la noi vii de plăcere, aici să alungi boala”.
“Știți bine că participam și eu cu mulți prieteni la sărbătoarea lor. Numai că au fost an de an mai puțini. Au plecat majoritatea rudarilor. Sunt prin țară, dar mai ales prin țări străine, nu mai aveau ce să facă aici și din ce să trăiască. Au rămas foarte puțini, majoritatea în vârstă înaintată. S-au strâns duminică, 6 mai, câteva familii care au mai rămas în localitate, asta înseamnă că tradiţie nu piere”, ne-a spus Doru Diaconu, edilul localităţii Roşiile.
„La sfârşitul zilei, multă lume pleacă sănătoasă de aici!”, este credinţa celor care sărbătoresc Corbanul pe dealul din satul Corbu.

Letiţia LAZĂR
FOTO ARHIVĂ PERSONALĂ