Cine îl sprijină pe Virgil Pîrvulescu?

Nu îl cunoșteam pe acest domn înainte de a se autodeclara candidat la primăria Râmnicu Vâlcea. Nu îl văzusem și nu auzisem de el în ciuda unor funcții publice pe care le-a ocupat. În ultimele săptămâni am strâns coli peste coli, fotografii, notițe despre el. Informații pe mail, pe facebook, de la cunoscuți, colegi de școală, consăteni, vecini, adversari, prieteni, cunoscuți. Cred că nici el în persoană nu mai știe acum despre trecutul lui câte știu eu și încă câțiva jurnaliști. Unde a mâncat și cu cine într-o anumită zi, cum a pus mâna pe terenuri în comuna natală, cum a lucrat o livadă de pomi fructiferi distrugând un deal, cu cine a lucrat, cum pleca de la servici să supravegheze lucrările din Gușoeni, ce firmă le-a făcut, cu câte utilaje, cum a fost prins conducând un autoturism băut, cu cine s-a iubit și unde, ce note a avut la liceu și la facultate, ce rude i-au sprijinit cariera, câți bani a câștigat, în ce i-a investit plus zeci de alte din astea… marfă pentru materiale de atac. Bineînțeles am și de alea bune. Trimise de alții. De băieții care îl ajută. Mi le-au furnizat indirect prin intermediari. La pachet cu promisiuni că Virgil va fi alt primar și că–mi va fi bine. Nu mi-au dat direct sume. Probabil le dau la alții sau mă cunosc deja destul de bine încât să știe că nu-mi vând serviciile chiar oricărui diavol. Nici ceilalți nu mi-au spus să scriu pentru că voi primi ceva. Deci cum spun ziariștii vechi, nu am comandă.
Fără “contract”, puțini scriu așa de amorul profesiei noastre mizerabile și minunate în același timp.
Aseară stăteam și mă gândeam la acest om. Și la alții de care am auzit, citit sau pe care i-am cunoscut. Undeva Hitler a apărut din neant. A ajuns un dictator de temut. Băsescu era un simplu marinar aparent, a ajuns primar de capitală, președinte de stat. În Sibiu locuia un sas mototol, prof de fizică, a ajuns multimiliardar, primar de Sibiu, și președinte de două ori.
Să existe oare sisteme care îi ajută pe unii așa de mult sau e vorba doar de oportunități speculate de oameni norocoși?
Virgil Pîrvulescu nu pare nebun. L-am căutat la o conferință de presă să văd cum vorbește. Apoi pe surse am aflat că ceea ce scrie nu scrie el sau nu singur. Un ziar a publicat un interviu cu el. Un ziar care avea obligații morale vechi cu actualul primar. Am întrebat firesc pe câți bani a publicat interviul. Mi s-a spus că fără bani, că i s-au trimis ziaristului răspunsurile pe mail și nici nu s-a văzut cu împricinatul.
Măi, să fie? Cine putea și cum să convingă un patron de presă să promoveze gratuit un așa zis no name.
Virgil Pîrvulescu nu este nebum. Cineva îl susține. Partidele nu au anunțat că îl vor pune candidat. Până la alegeri mai sunt doar 4 luni.
Ceva însă îmi spune că va fi candidat. Și unul cu o campanie puternic susținută. În final va lua voturi. Multe voturi. Cine și de ce îl sprjină?
De unde știa Pîrvulescu date din primărie, de unde știe că are șanse, de ce vrea el primar așa dintr-o dată? De unde știe că va fi pus candidat de un partid puternic sau de o alianță, de unde știa că PSD va avea propriul candidat la primărie, luând oarecum din voturile care ar fi mers spre Mircia Gutău? Întrebările se rostogolesc în mintea mea fără presiune. Nu am comandă. Nu îl iubesc. Nu îl urăsc. Nu trebuie să scriu de bine, nu trebuie să scriu de rău. Nu trebuie să scriu deloc de el. Și aici îmi mai vine o idee. Nu trebuia să scrie nimeni de el. Notorietatea contează în alegeri. Mircia Gutău a fost exploatat, temperamentul lui vulcanic a fost studiat. Știau că va răbufni. Dacă nu ar fi reacționat nicicum și dacă nici un ziar nu i-ar fi pomenit numele Virgil Pîrvulescu ar fi fost în continuare un no name, cel puțin pentru politica vâlceană.
Undeva o echipă cu interese uriașe îl susține. Așa cum generalii, minim 24, l-au susținut pe Iohannis. Așa cum unii l-au suținut pe Băsescu, pe Kovesi.
Cine sunt acești oameni? Ăștia care fac pe păpușarii și îi împing în față pe niște anonimi? Cine sunt cei care iau o fată de 26 de ani de la o procuratură oarecare și o propulsează ca pe Codruța?
Vor reuși să-l bage pe acest Pîrvulescu la masa bogaților? Când? Acum sau peste 4 ani?
Cum au gândit ei să ducă un război cu un candidat fără imagine și cu un trecut așa ușor atacabil (privesc teancul de foi despre el de pe birou) împotriva unui candidat al unui partid ca PSD și a unui primar în funcție ca Mircia Gutău? Oare băieții chiar vor să câștige Pîrvulescu sau se folosesc de el doar ca să piardă Gutău?
Cine mama naibii sunt băieții ăștia dacă nici eu nu îi știu după atâția ani de presă?
Cu ce îi au la mână pe cei de la USR, pe cei de la PNL?
Îi știu trecutul domului Pîrvulescu, îl văd ce face în prezent. Nu ar trebui să mă intereseze ce va reuși în viitor. Sunt și eu și alții în presa parcă de la începutul lumii noastre. Am prins primari, prefecți, deputați, senatori, președinți de consilii județene. Vom prinde și alții. Vom supraviețui noi cei din presă.
Noi da, dar ce dracu se întâmplă cu orașul dacă încape pe mâna unuia condus de păpușari? Au ras zeci de mii de hectare de păduri și ne-au transformat definitiv în colonie când au reușit promovarea sasului pe post de președinte. În Râmnicul meu ce oare ar putea să facă gașca asta?
Nici nu ar fi trebuit să scriu rândurile astea. Nu am comandă. Nici de bine, nici de rău. Nu am presiuni să scriu nimic. Nu sunt plătit de nimeni. Atunci de ce mama naibii scriu la 6.30 dimineața aceste rânduri?
Pentru că îmi pasă. Probabil mai mult decât le pasă celor care-l susțin pe Pîrvulescu. Și de oraș, și de locuitorii lui.

Traian Guminski