Cât ne costă traficul de influență pentru posturile de conducere?

România este sufocată de bugetari. Nu numai că sunt mult mai mulți decât este necesar, dar și-au tras și salarii imense. Cu cât este mai inutilă persoana avansată pe pile politice, mai slab pregătită profesional, uneori de-a dreptul imbecilă, cu atât sunt salariile mai mari.

Și nu mă refer aici la posturile de miniștri sau de parlamentari. Aici oarecum numărul ahtiaților după banul public care ajung la cașcaval este limitat. Partidele au transformat radical România și au creat o nouă clasă de privilegiați. Nimeni nu se mai ferește să facă trafic de influență, public, pentru acapararea unor posturi. De la nivelul organizațiilor mici în care activiștii de partid fac presiuni fantastice asupra liderilor locali pentru angajarea rudelor, copiilor, nevestelor, nurorilor, amantelor în posturi la stat pînă la revolta unor organizații politice cum este cea de la Pitești a PSD.
Revolta unei întregi organizații urmată de demisii din funcțiile politice ale unor lideri doar pentru că la ANAF Argeș a fost schimbat o pilă de partid locală cu o pilă adusă din Teleorman arată cât de stupid, corupt și murdar a ajuns sistemul public.
Oamenii ăștia se bat la vedere pe postul de director al unei instituții care trebuie să fie apolitică și echidistantă și unde directori ar trebui numiți niște profesioniști pe baza unor concursuri serioase și nu după bunul plac al unor lideri politici care se dovedesc mai răi decât liderii partidului comunist. Măcar PCR avea bunul simț să numească profesioniști pe funcțiile importante tehnocrate și să țină lichelele activiste pe funcții de secretari de partid pe la diverse instituții și fabrici.
Este evident că la ANAF Argeș nu poți ajunge director indiferent de studiile care le ai, de pregătirea ta profesională, de experiență, de orice pe lume, ai putea fi și laureat al premiului Nobel pentru economie, dacă nu ești susținut politic de tabăra mai puternică din PSD. Vi se pare normal?

Traian GUMINSKI