„Când o să vii, mamă?” Povestea lui Mihai Ghebrea, copilul crescut în orfelinatele din Râmnicu Vâlcea, devine roman

Mihai Ghebrea, vâlceanul care și-a transformat experiențele dureroase din copilărie într-o misiune dedicată copiilor aflați în sistemul de protecție, anunță apariția romanului „Camera cu ferestre în tavan”. Cartea este inspirată din propria viață și pornește de la o întrebare care l-a însoțit ani la rând: „Când o să vii, mamă?”.

„O întrebare pe care am purtat-o ani de zile, într-o cameră cu ferestre în tavan. Astăzi ea devine o carte”, a scris Mihai Ghebrea într-o postare publicată pe rețelele sociale, prin care a anunțat viitoarea apariție a volumului. Data lansării urmează să fie stabilită și comunicată ulterior.

În spatele titlului se află o poveste de viață care începe în Râmnicu Vâlcea, într-o perioadă în care copilăria lui Mihai Ghebrea a fost marcată de abandon, lipsuri și experiențe traumatizante.

Abandonat la șapte luni, într-un orfelinat din Râmnicu Vâlcea

Mihai Ghebrea s-a născut în Râmnicu Vâlcea și a ajuns într-un orfelinat la vârsta de numai șapte luni, după ce a fost abandonat de mama sa. A crescut în instituțiile de ocrotire din perioada comunistă, într-un mediu pe care l-a descris ulterior ca fiind dominat de frică, violență și abuzuri.

Într-un interviu acordat în urmă cu câțiva ani, acesta povestea că, încă de mic, a fost nevoit să găsească modalități de a se descurca într-un sistem în care copiii vulnerabili nu aveau întotdeauna parte de protecția de care aveau nevoie.

Un moment important a fost întâlnirea cu o profesoară care i-a oferit sprijin și l-a încurajat să învețe. Educația a devenit, treptat, una dintre căile prin care a reușit să-și construiască un alt viitor.

La 14 ani a aflat adresa mamei sale, însă regăsirea nu s-a produs atunci. A căutat-o ani la rând, iar întâlnirea cu cea care îi dăduse viață a venit mult mai târziu, când avea 35 de ani.

De la copil instituționalizat la omul care a avut grijă de alți copii

Experiențele din copilărie nu l-au îndepărtat de sistemul de protecție socială. Dimpotrivă, Mihai Ghebrea și-a construit parcursul profesional în domeniul administrației și al protecției copilului.

A absolvit Facultatea de Drept, a urmat studii de pedagogie și un masterat în management organizațional, iar ulterior a lucrat în administrația locală și în sistemul de protecție a copiilor.

În 2018 a ajuns la conducerea Casei de copii „Pinocchio” din Râmnicu Vâlcea, unde s-a ocupat de copii care, asemenea lui, aveau nevoie de sprijin pentru a-și construi un drum în viață.

De-a lungul activității sale, a vorbit despre rezultatele obținute de beneficiarii centrului, despre continuarea studiilor, obținerea permiselor de conducere și despre reușitele celor care au părăsit sistemul de protecție și și-au construit propriile vieți.

Pentru el, relația cu acești copii a însemnat mai mult decât îndeplinirea unor responsabilități profesionale. A vorbit adesea despre ei ca despre propria familie, păstrând legătura inclusiv cu tinerii care au plecat în străinătate.

O carte născută dintr-o întrebare care nu și-a pierdut niciodată greutatea

Titlul romanului, „Camera cu ferestre în tavan”, și întrebarea „Când o să vii, mamă?” trimit la anii în care Mihai Ghebrea a așteptat un răspuns pe care mulți copii instituționalizați îl caută: de ce au fost abandonați și dacă vor fi vreodată căutați de cei care le-au dat viață.

Deocamdată, autorul nu a anunțat data lansării și nici alte detalii despre apariția volumului. A precizat însă că romanul este inspirat dintr-o viață adevărată, iar anunțul său lasă să se înțeleagă că experiențele personale vor ocupa un loc central în carte.

Pentru Mihai Ghebrea, publicarea romanului reprezintă trecerea unei povești păstrate ani de zile în amintire în paginile unei cărți. Este și o poveste legată de Râmnicu Vâlcea, orașul în care a crescut, în care și-a construit cariera și în care a încercat să le ofere altor copii șansele pe care el însuși le-a căutat în copilărie.

Data lansării volumului „Camera cu ferestre în tavan” va fi anunțată ulterior de autor.

Gabriel Cîrjaliu