Birocraţia avizelor ne costă enorm
Întreaga populaţie a ţării trebuie să plătească în această perioadă, mai mult decât oricând, pentru prostia unei legislaţii stufoase şi absurde. Aceasta obligă de exemplu o Primărie sau Consiliu Judeţean să obţină şi 10 avize pentru încheierea unui contract de finanţare. Pentru un singur proiect de modernizare a unei bucăţi de 5 kilometri dintr-un drum comunal este nevoie de 6 avize.
În România câteva mii de primari aleargă disperaţi să întocmească la timp documentaţia pentru a încheia contractele de finanţare pe PNDL 2. Guvernul fixase mai întâi termen limită ultima zi de noiembrie, apoi a redus acest termen la 30 octombrie. Multe din proiectele aprobate, din miile de proiecte, implică studii tehnice, cadastrării, modificări de proiecte tehnice şi, adunate, milioane de avize.
Multe avize se iau de la unităţi de stat sau sub controlul statului (cum ar fi Pompieri, Garda de Mediu, Agenţia de Mediu etc.), altele trebuie luate de la firme private căci în prostia şi corupţia conducătorilor acestei ţări a trebuit să cedăm energia, gazele, finanţele şi o parte din transporturi către companiile străine să facă alea profit pe spinarea noastră).
Termenul legal până la care o astfel de entitate este obligată să dea răspunsul la cererea de eliberare a unui aviz, aproape formal, dar de cele mai multe ori contra unei taxe, este de 30 de zile. Lesne de imaginat la ce trafic de influenţă prin telefoane, prietenii, carnete de partid, relaţii şi nu excludem şi varianta plocoanelor cu ţuică, vin, curcani etc. vor trebui să apeleze unii edili care vor rămâne cu proiecte neavizate în ultimele zile şi vor risca dacă îi ţin pe loc birocraţii din sistem pe loc să piardă banii pentru finanţarea unor proiecte. Legiunea de senatori, deputaţi şi miniştrii din ţara asta (şi nu ne referim doar la cei din actualul mandat) nu a fost capabilă să elimine din acest hăţiş unele absurdităţi. În cazul de faţă poate o OUG ar fi trebuit să permită încheierea contractelor urmată apoi de avizare sau mai mult de atât plata de către stat şi a hârţogăriei şi obligarea celor care dau avize să le elibereze cu celeritate pe cele care implică proiecte finanţate pe PNDL. Birocraţia în care se lucrează nu este stimulativă în acest sens, iar finalizarea acestor documentaţii este ca orizontul, cu cât te apropii de el, se depărtează. Sperăm să fie semnate contractele de finanţare pentru toate proiectele aprobate unităţilor administrative din Vâlcea, dar ştim că nu de fiecare dată speranţele presei locale au devenit realitate, iar acum e mai mult decât clar că unii primari vor deveni ţinte electorale clare la următoarele alegeri. Fie pentru că nu au reuşit să obţină finanţări pe cât au nevoie localităţile respective, fie pentru că le vor pierde acum în lupta birocratică a avizelor şi aprobărilor.
Traian GUMINSKI