Analiză economico-alimentară! De ce sunt aşa scumpe alimentele în judeţul Vâlcea?

Cele mai mici venituri nete (medii) din România, sunt județele Vâlcea (3.330 lei), Caraș-Severin (3.298 lei), Vrancea (3.226 lei) și Teleorman (3.095 lei).
Municipiile Râmnicu Vâlcea și Drăgășani se află în primele 20 de orașe cu cele mai scumpe alimente din România. Municipiul Râmnicu Vâlcea se află pe locul 11, iar municipiul Drăgășani pe locul 19 în topul orașelor cu cele mai scumpe alimente.
Bucureștiul, Timișoara și Cluj – Napoca au cele mai mari prețuri la produsele alimentare din România.
De cealaltă parte, Roman si Târgu Măgurele au cele mai mici prețuri la produsele alimentare din România.
Pe baza datelor furnizate de Institutul Național de Statistică la nivelul principalelor localități din țară, HotNews.ro a realizat o hartă și un top al orașelor în care alimentele sunt cele mai ieftine/scumpe.
Care este explicaţia faptului că în Vâlcea, deşi este o invazie de marketuri, pe lângă reţelele locale deschizând magazine toate multinaţionalele de profil, preţul alimentelor rămâne unul ridicat? Şi a doua întrebare la care încercăm să răspundem, este de unde vin banii pentru alimente, dacă veniturile din judeţ sunt printre cele mai mici din România?
Patronii reţelelor locale alimentare din Vâlcea sunt printre cele mai bogate persoane din ţară, au averi considerabile şi un profit imens. Afacerile s-au dezvoltat în mulţi ani există reţele de spaţii comerciale proprietate, deci nu plătesc chirie, forţă de muncă ieftină undeva în jurul salariului minim şi baze de producţie proprii, aproape toate vând şi alimente produse sau ambalate de ei. De cealaltă parte multinaţionalele au dat puţin mai mult pe salarii, dar şi pe investiţii, au trebuit să cumpere terenuri pentru a ridica magazine şi au investit în speranţa că vor elimina concurenţa locală. Extinderea alimentărilor nu a dus la preţuri mai mici decât în reclame. Există ca un fel de înţelegeri între aceste reţele, dacă una are produsul X mai scump şi Z mai ieftin celalată are invers. Business-ul acesta este profitabil şi nimeni nu vrea să scadă preţurile dacă pe piaţă există cerere. Iar cerere există deoarece chiar dacă pe hârtie venitul vâlcenilor este mic în realitate în judeţ veniturile sunt mult mai mari. De unde provin banii pentru alimente?
Păi, în judeţ, sunt mulţi pensionari care au avut salarii bune în industria chimică sau minerit, în armată sau poliţie şi au pensii bune indexate periodic. Bugetarii au salarii bune în învăţământ şi sănătate, făcându-se şi mulţi bani la negru. Străinii care lucrează în judeţ au nevoie de mult mai multe alimente şi le cumpăra la preţurile care sunt pentru că nici nu au timp să umble prea mult după cumpărături. Cu hainele şi parfumurile aduse de dincolo vândute la negru, cu pusul genelor, unghiilor, tatuaje, tuns etc, cumpără din orice market indiferent de preţ.
Reţelele de restaurante au nevoie şi ele de alimente şi cumpără la preţul care este. În Vâlcea venitul real, pe hârtie, este cumplit de mic. Cunosc femei ce lucrează ca nişte sclave zi lumină, într-un market (program o zi cu o zi) şi primesc doar salariul minim şi un bon de masă pentru ziua lucrată, deşi în acea zi lucrează, ca timp, cât pentru două zile. Patronii marketului sunt miliardari, au un lux opulent şi se laudă prin reviste de top cu veniturile realizate de armata de sclavi plătită la limita existenţei. De ce pot aceste magazine să menţină preţuri ridicate şi salarii mici în acelaşi timp? Foarte simplu, pentru că au clienţi care acceptă aceste preţuri şi forţă de muncă disponibilă să fie plătită sub nivelul celei mai urâte prostituate din oraş sau al unei femei de serviciu din o unitate bugetară.

Traian GUMINSKI