Analiză financiară: Trebuie să supraimpozităm pensiile şi salariile mari bugetare

Ideea aceea că un drept câştigat nu poate fi anulat este o mizerie inventată de judecători lacomi să obţină pensii şi salarii mari.
Dreptul la pensie este garantat de Constituţie, dar nu şi valoarea acestei pensii. Iar sistemul fiscal fiecare stat are dreptul să-l reglementeze după posibilităţile sale. Iar ale României sunt din ce în ce mai mici şi nu ne mai permitem să împrumutăm bani cu dobândă mare pentru a plăti pensii şi salarii.
Salariile la buget au devenit imense faţă de piaţa privată şi nu este normal. Şi acest lucru a atras presiuni asupra tuturor politicienilor mari şi mici de a-şi angaja toate rudele posibile la stat, că la stat este bine. Şi unii bugetari adună mai multe salarii de la stat, mai multe indemnizaţii, fac parte din fel de fel de agenţii, de CA uri de AGA.
Nu este normal şi nici logic.
România va avea o perioadă foarte grea în anii care vin. Şi nu doar pentru că se apropie de vârsta de pensionare generaţia “decreţeilor”. De anul ăsta trebuie să majorăm cheltuielile militare de la 2% la 2,5% din PIB.
Anul viitor trebuie să alocăm sume foarte mari pentru organizarea mai multor alegeri (europarlamentare, locale, parlamentare şi prezidenţiale). Şi trebuie implicit să dăm mai mulţi bani şi la partide pentru a-şi deconta cheltuielile din campaniile electorale (o altă lege idioată şi alţi bani aruncaţi pe ferestre). România a ajuns să plătească 0,85% din PIB pentru pensii speciale, iar în doi – trei ani s-ar putea să ajungă la 1,5% din PIB.
Nu se numesc pensii speciale decât o parte dintre ele. Unele se numesc pensii de serviciu. Putem să le spunem cum vrem, dar ele tot aia sunt, pentru că nu respectă niciunul dintre cele trei criterii pe care le avem noi, toţi ceilalţi muritori: durata de cotizaţie, vârsta de pensionare şi modul de calcul al pensiei, în aşa fel încât, dacă anul acesta vorbim de 0,85% din PIB, care reprezintă pensiile speciale, în doi – trei ani s-ar putea să ajungem la 1,5% . Este o cheltuială nesustenabilă. De multe din aceste pensii nici nu se ştie, şi nici valoarea lor nu se cunoaşte sau numărul de beneficiari. Politicieni vâlceni de exemplu şi procurorii se fac că nu ştiu ceea ce au scris de luni de zile mulţi ziarişti locali. Că în UZPR, o asociaţie profesională care ar trebui să reunească ziariştii profesionişti se află numai oameni care nu sunt ziarişti şi care, folosind acte şi documente falsificate şi lacune ale legii au ajuns să-şi majoreze pensiile cu 50% ca şi cum ar fi fost mari creatori în presă. Cine ştie în câte alte domenii nu funcţionează acelaşi jaf al bugetului de pensii.
Ideea este aceea că cea mai la îndemână soluţie pentru a stopa hemoragia banilor publici şi a micşora cheltuielile statului cu aceste pensii şi salarii este o supraimpozitare.
Nu poţi face grile de impozitări pe venituri şi nici nu are rost să afectezi salariile şi veniturile din privat. La urma urmei trebuie să fi mulţumit ca stat dacă din cohorta de bugetari alege careva să plece la privat. Dar salariile bugetare şi pensiile plătite de stat pot fi taxate. Iar o taxare corectă ar fi aceea că orice pensie care este mai mare decât 12 pensii minime, adică o pensie lunară care este mai mare decât pensia unui om pe un an, dacă acel om are pensia minimă, să fe improvizată suplimentar cu 75% peste ce depăşeşte 12 pensii minime. Şi la fel şi veniturile salariale sau asimilate indemnizaţiilor de orice fel primite de la stat.
Şi este şi un calcul care ţine de logică şi de bunul simţ. Dacă în România există milioane de oameni care trăiesc un an întreg cu bani pe care tu îi primeşti ca bugetar sau pensionar special într-o lună, este clar că îți vor ajunge foarte bine aceşti bani şi dacă ţi se va lua impozit de 75% pentru ce depăşeşte acea sumă. Iar dacă nu-ţi ajung banii mergi în privat şi munceşte, că nu te obligă nimeni să fi bugetar.

Traian Guminski