Biserica de lemn din satul Mariţa-Vaideeni, cea mai veche din Oltenia

Biserica cu hramurile “Cuvioasa Paraschiva”, “Sfântul Nicolae” şi “Sfinţii Apostoli”, din cătunul Funduri, sat Mariţa-Vaideeni (Vâlcea), ctitorită între anii 1556-1557, este una dintre cele mai vechi biserici de lemn de la sud de Carpaţi, aşa cum se spune, dar nu există suficiente date istorice pentru a confirma acest lucru.

Biserica nu are pisane şi acest lucru a dat ocazia unor controverse privind datarea ei. Pe o bârnă din exterior, pe peretele de sud, e incizată în lemn, cu caractere slavone, inscripţia “Leatul 7065 [1557]”. O legendă spune că ar fi fost adusa din Ardeal de ciobanii care s-au stabilit aici. Este posibil ca bârna pe care este scrijelit anul 1557 să provină de la o alta biserică, iar acest lăcaş să fi fost construit mult mai târziu. Cert este că ridicarea ei poate fi plasată înainte de anul 1745 deoarece apare menţionată într-un document al vătafului de plai Ion Urşanu care a sprijinit-o cu bani.

“Biserica de la Mariţa este o construcţie de mici dimensiuni (cea mai mică din Judeţul Vâlcea), din bârne din lemn de stejar, cu îmbinări prin chertare, în coadă de rândunică, în cep şi fixare în cuie de lemn. Este uninavată cu un plan dreptunghiular simplu, cu absida altarului decroşată faţă de naos, fără pridvor, cu pronaos, naos şi altar decroşat, de formă poligonală cu cinci laturi. Pronaosul e tăvănit, iar naosul şi altarul sunt boltite semicilindric. Bolta naosului are două travee despărţite şi susţinute de coaste semicirculare aşezate pe cai. Structura din lemn este aşezată pe o temelie (talpă), din bolovani de râu, nelegaţi cu mortar. Acoperişul în patru ape este acoperit cu şiţă. Cosoroabele ce susţin acoperişul altarului sunt susţinute de opt cai mari încrucişaţi.
Iconostasul din lemn al bisericii, pictat în manieră naivă, cu desene zgâriate cu horjul şi culori vii, este o interesantă şi originală realizare artistică şi iconografică datând de la începutul secolului al XIX-lea. În afară de catapeteasmă nu se mai găseşte pictură nici în interior şi nici în exterior. În biserică se află câteva icoane de lemn din secolul al XIX-lea, o icoană pe hârtie despre care se spune ca ar proveni de la unul dintre atelierele de xilogravură din Transilvania secolului al XIX-lea.

Monumentul istoric ajunsese în stare de degradare avansată şi în anul 2008 a primit avizul Ministerului Culturii şi Cultelor pentru lucrări de restaurare: refacerea fundaţiilor şi elevaţiilor, ridicarea pe verticală a tălpilor de lemn, tratament chimic preventiv pentru stoparea atacului biologic, refacerea pardoselilor din stejar în pronaos şi cărămidă în naos, refacerea acoperişului de şiţă, curăţarea materialului lemnos, refacerea instalaţiei electrice, trotuar perimetral. Finanţarea acestor lucrări a venit de la Ministerul Culturii, prin „Proiectul de restaurare a 16 biserici de lemn din ţară“. În ziua de 19 martie 2009 lucrările de restaurare-consolidare erau finalizate.
Bisericuţa de lemn din Mariţa, ctitorie a țăranilor moșneni și monument istoric de importanţă naţională, şi-a redobândit strălucirea dintru începuturi, de la înălțarea ei, spre slava lui Dumnezeu, în urmă cu mai bine de patru secole”, ne precizează dr. Florin Epure, director executiv al Direcţiei Judeţene pentru Cultură Vâlcea.
Frumosul lăcaş de cult este atracţia pelerinajelor monahale din Vâlcea. În judeţul Vâlcea există nu mai puţin de 92 de biserici de lemn.